À la Roumaine

Lasă că merge și așa. Zicem ca voi și facem ca noi, știm noi ce să facem. Un fel de hai să ne facem că facem. Sau lasă că merge și așa. Ipocrizie, fățărnicie, impostură, neisprăveală. Deturnează complet intenția inițială, chiar o inversează.

Din textul de mai sus, rezultă un fel de ei și noi, cu interese opuse. Progresele României din ultimii 34 de ani se datorează mai mult presiunilor externe deși, unii le demonizează astăzi (slugi, sclavi, …) sub înțeleapta baghetă sputnik. Dar progresele există – atât economic, cât și în politica de alianțe. Desigur că, dacă este lăsată, dacă simte oportunitatea, orice companie sau individ, de p-aci sau de aiurea, va fura. Este în firea lucrurilor. Dar niciun austriac nu s-a dus după lemne cu drujba în spate, nu Bechtel a ascuns contractul, nu OMV a secretizat contracte. Există contracte dezavantajoase fiindcă angajații noștri n-au vrut sau n-au știut să le facă avantajoase. Probabil din cauză că lucrează în condiții de mare risc hemoroidal deși, acesta este compensat prin sporuri babane. Da’, așa-i bugetarul român se teme pentru viața și liniștea lui. Vă mai amintiți? Un președinte pentru liniștea voastră. Despre a cui liniște era vorba?

Acum ne aflăm într-o mare dilemă. Deficitul bugetar, cheltuielile cu totul exagerate cu salariile și pensiile speciale care vor determina pierderea a foarte mulți bani europeni, vor crește inflația, ne vor arde grav la buzunare pe noi, cei mulți. Și îndatorare pentru doar niște pomeni.

Reperele europene nu sunt deloc exagerate, de fapt o economie prosperă ar trebui să se situeze mult sub baremuri. Așa că, Bulibașa al III-lea vrea să dea niște edicte care să satisfacă UE. Dar fără a deranja bugetarii și specialii. Eu nu cred că îi poate păcăli. Oricum, atât el cât și mesagerii lui nu cred că stăpânesc cu adevărat o limbă străină. Așa că, negocieri?

Apoi, vrea creșterea taxelor pe care, ghiciți cine o va suporta. În același timp, marii datornici la stat sunt chiar companii de stat. Conform unor statistici, peste 10 miliarde de lei (2 miliarde de euro). Aceste datorii, tradițional, sunt șterse periodic, adică le plătim noi, cei mulți. De altfel, salariații acestor companii, care se bucură de toate privilegiile bugetarilor, dar nu se regăsesc în statistica ce ne situează în coada Europei. Adică, realitatea este mult mai cruntă.

Nici nu apăruse bine zvonul, că cei mai bine plătiți bugetari și puseră de o grevă spontană, așa de antrenament. Și, ce să vezi, era întâmplător și un sindicalist extrem de bine plătit. Pe timpul lui Boc, tot ăsta trăsese o spontană, tot acolo, unde nevastă-sa era director. Ce tare! Ba chiar au amenințat că blocheaza sistemul. Care? Acela care este blocat în mod normal.

Așa că, de Sfânta Mărie Mare, nici nu știu – trântorii ăștia sunt în grevă sau vacanță? Sau, la ei este tot una.

Credeți că Bulibașa Robin Hood va acționa asupra cauzelor sau ne va sacrifica din nou? Eu cred că și el a pierdut o scrisoare – Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele… esențiale – à la Roumaine.

Lasă un comentariu