Vânzarea

Și-ar vinde-o și pe mă-sa, și-ar vinde și sufletul – dacă-l mai au. Partidul? Țara? Nu înseamnă nimic. Altfel, cum poate trece o moțiune împotriva unui guvern psd într-un parlament dominat de pesedei, plus câți or mai fi sub acoperire prin alte partide. Doar nu vă gândiți că-i podidi brusc grija de țară, de îndatorarea uriașă, de deprecierea leului.

Cât despre Veo, ce-ați citit pe fața ei înfrântă? Ambiția nemăsurată, furia – cam asta am văzut eu, și m-am uitat cu mare atenție. Nici fața ei n-avea legătură cu îndatorarea sau cu deprecierea leului. Gașcă de lepre, Lepre Roșii. Cred că începuse să se creadă regină, uitase de Videle, că despre alfabet nu poate fi vorba, n-avea ce uita.

Dar, ce urmează?

În ultimii trei ani numărul bugetarilor, și așa prea mulți, a explodat. Copii, copilași, nepoți, nepoței, veri, unchi – toți și-au găsit un locșor călduț unde să nu facă nimic și unde să n-aibă nici o răspundere. Chiparosul s-a împrumutat masiv, îndatorându-ne pe toți, timp de mai multe generații. Consecința? Deprecierea leului, o administrație (locală, centrală, poliție, justiție, învățământ, sănătate, …) incompetentă și coruptă.

Cum pot fi reduse cheltuielile bugetare, cum poate fi schimbat materialul uman al diferitelor structuri administrative?

Poate face asta un guvern minoritar cu sprijinul chiar al celor care făcură pocinogul? Nu. Sunt măsuri drastice care trebuie să aibă suportul popular, deci trebuie alegeri anticipate.

Pot parlamentarii, vânzătorii să renunțe la un an de lapte și miere, din drag de țară? Nu prea cred. Gândiți-vă că o parte din ei nu vor mai reveni – psd e la nivelul de jos plus adversitățile locale.

Om trăi și om vedea.

Deocamdată, Vasilica s-a ales cu un epitaf.