LCK

De la început, precizez că nu mă număr printre cei care apreciază la superlativ sistemul de justiție românesc. Îmi bazez afirmația pe calitatea slabă a învățământului românesc, inclusiv a celui juridic. Fabrici îndoielnice de diplome, mai mult sau deloc acreditate, cu profesori la fel de îndoielnici. Numărul juriștilor bine pregătiți, ca și al altor specialiști, este redus. Multe fapte de corupție, trafic de influență, foloase necuvenite – până la urmă, bani – cazuri pierdute de statul român. Ce poate fi mai ușor de urmărit decât firul banilor? Ei lasă peste tot urme.

Am și alte argumente, dar vi le voi povesti, poate, altă dată.

În ciuda aparenței, pagina nu este despre D-na Kovesi, ci despre adversarii ei. Vârful de lance (expresia jargonului comunist) este Tu-dorel. Dom’ profesor universitar, rector, cel care vorbește (cu accentul lui regional) atât de doct și apăsat, scrie către Financial Times (ultima mare ispravă) folosind ca argument „A fost revocată pentru că a încălcat legea. CCR a spus asta„. Chiar și eu, un profan într-ale justiției, știu că niciodată CCR (nici măcar acum) nu s-a pronunțat privind vreo încălcare de lege. De altfel, nici nu are căderea. CCR se pronunță privind aspecte de respectare a Constituției, în cazul de față, a fost vorba de un conflict constituțional președinte-guvern. Cum a putut dom’ profesor să scoată perla?

Fac o mică paranteză. Eu, profanul, simplul cetățean, cred că, prin deciziile luate în ultimii ani, CCR s-a substituit unei constituante, adică a dat interpretări noi Constituției și, mai grav, a completat-o. După umila mea părere, este o serioasă încălcare a Constituției, dar așa se intamplă cu lupul paznic la oi. A fost modificat spiritul și litera Constituției, conform căreia statul nostru este un stat semi-prezidențial – doar fiindcă putem.

Desigur, n-am cum să nu remarc că, după ce aleșii noștri s-au bătut în piept cu suveranitatea, cu patriotism (de parcă ar fi ilegal să nu fii patriot), cu deputații noștri la UE care au cuvântat împotriva propriului guvern, după foarte scurt timp, guvernul nostru acționează pe față împotriva numirii unui cetățean român în postul de procuror șef european.

Păi, eu, simplul cetățean, ce să fac? Având în vedere lipsa oricărui sprijin pe care să mi-l fi oferit statul român pe care l-am plătit gras, deși nu mă declar deloc patriot, mă gândesc logic: ce nu le place lor, ar trebui să-mi placă mie. D-aia o susțin și eu pe LCK.

Justiția este cea care a ratat în ’90 curățarea de gunoaie a societății noastre, fiindcă aveam legi și atunci, chiar mai drastice decât acum.