Să ne facem că facem

Cum e să ai handicap în România? Vă spun eu – nasol. Pe ce îmi bazez afirmația?

La noi totul e formal. În teorie, suntem obligați să facem viața cât mai ușoară celor cu handicap, există legi naționale care corespund celor europene. Ei, am legiferat, ne-am achitat de obligații. În rest, practica ne omoară, că de Dorei nu ducem lipsă, mai ales în ce privește bugetarii și aici nu-i omit pe cei din vârful administrației. De fapt, totul e un simulacru și nu mă refer doar la legislația persoanelor cu handicap.

142913

Dar, iată ce am pățit. A trebuit să duc la o policlinică a unui spital din capitală, la ortopedie, un bolnav care se putea deplasa doar într-un picior și folosea un cadru sau o pereche de cârje. L-am coborât din mașină în fața intrării unde era o scară cu peste 10 trepte. Nu putea urca scara, deci ne-am orientat către rampa pentru persoane cu handicap care este prezentă.

Numai că, ce să vezi – rampa este făcută dintr-un fel de plasă de oțel, probabil pentru a nu fi alunecoasă. Dar ochiurile plasei sunt atât de mari încât nu poate fi folosit cadrul și nici cârjele – picioarele acestora trec prin plasa de oțel.

M-am dus la recepție și am întrerupt conversația pătimașă a celor două funcționare solicitând un scaun cu rotile. Au fost destul de indignate, chiar mai indignate decât mine, totuși mi-au dat în final, după ce le-am dat buletinul drept garanție.

Bun, credeam că am rezolvat problema. Dar stai, rampa este atât de abruptă încât, deși am peste 1,85 m, extrem de greu am dus sarcina la bun sfarsit, fiind gata să scap pacientul când ajunsesem aproape sus. Desigur, ar fi fost imposibil pentru o persoană imobilizată în acel scaun să-l urce singură fără vreun ajutor.

Dar tortul neplăcerilor mai avea și un moț. Era ora 14:00, ora programării. Funcționara mi-a atras atenția că la ora 15:00 recepția se închide și trebuie să returnez scaunul. Doctorul a apărut după 14:30, … Toată distracția s-a terminat la 18:00 și vă iert de detaliile picante.

Fiind înăuntru, pe culoare, mă întrebam oare ce s-ar întâmpla acolo dacă s-ar ivi ceva neprevăzut, un incendiu. Nu există decât un răspuns – jale. Ce ISU (în subordinea trecătoare a Carmencitei), ce autorizație la incendiu, totul este formal, fals.

Asta este o unitate medicală a statului român pentru care milioane de cetățeni plătesc obligatoriu asigurările de sănătate, la care frecventa accesului unor persoane cu deficit loco-motor este clar mare.

Pentru deconectare, vă ofer anunțul de pe ușa cabinetului de ortopedie.

IMG_20181009_153201

Un comentariu la „Să ne facem că facem

  1. Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s