Patosul

Cu cât patos îl peria pe dracnea la ultimele lui manifestații, acelea cu dezaxații care se închinau la steagul psd, Rovana, cu câtă dragoste. Ei, cu același patos i-a jurat ieri credință Veoricăi. Acesta este caracterul vârfurilor psd. Penibil, pentru o bucată de ciolan se umilesc oricât, nimic altceva nu contează. Oare nu se gândește că există potențiali votanți cărora le provoacă scârbă?

Un alt exemplu este al patriotului senator Șerban (Sexul anal). După ce a constatat lipsa susținerii colegilor pentru șefia psd, a plecat pur și simplu. Nu-mi pot permite să le reproduc, dar aș paria că știu și cuvintele pe care le-a adresat acestora plecând. Oricum, măcar a fost consecvent în insolența lui.

În rest ce-aș mai putea comenta privind congresul psd? M-a uimit discursul candidaților. În fața celor 4000 delegați-votanți, au avut același discurs de sforari fără acoperire pe care l-au practicat și la alegeri (ultima dată fără succes) – în primul rand chiparosul Teodorovici și Veorica. Discursul electoral obișnuit îl înțeleg – se adresează unei turme electorale manipulabile. Dar acum se adresau cremei psd, celor cei mai 4000 ai psd, un fel de top 4000. Oare tot atât de proști sunt și ăștia? Tot atât de manipulabili? Tot așa de ușor de dus cu preșul? Sau așa-i consideră ei, conducătorii?

În rest, nu pot decât să-i urez succesuri Veoricăi – după cum o țară are conducătorii pe care-i merită, și psd la fel. De altfel, cred că-i reprezintă, se regăsesc într-însa. Poate-i scoate și pe ei din noroaie, că pe noi ne-a scos.

 

Un comentariu la „Patosul

  1. Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră

Lasă un comentariu