TAROM

Personal, mă aștept ca un angajament scris să țină peste veacuri. De exemplu, un contract cu un furnizor de telefonie de vreo 25 de ani n-ar trebui să poată fi modificat fără acordul clientului. Oricum scrisul de pe un bilet de îmbarcare ar trebui să reziste măcar o oră, până la îmbarcare. Așadar, stăteam liniștiți pe niște scaune incomode, așteptând îmbarcarea. Eram cam stingheri acolo. În fața noastră, un monitor vechi cu cinescop, din ăla care speria bietele profesoare de la sindicat că rămân sterpe pe trei generații și nu va mai avea sindicatul carne de tun. Era funcțional, dar nu afișa nimic. În final, îmi sună un clopoțel și caut o tabelă.

Ghinion! Eram la poarta 6, cum scria pe tichetul proaspăt emis. Dar pe tabelă scria poarta 30, ultima strigare. Dă-i, repede, fuga, găsește poarta 30, … Panică. Prea multe ghinioane ne-au urmărit înaintea acestei plecări. Însă, după o gândire matură, am ajuns la concluzia că ăsta nu e ghinion, este doar TAROM. Aproape că am făcut o rimă cam strâmbă fără voia mea.

TAROM – două stewardese urâte în ciuda genelor lipite și blondului perfect. Au trecut pe culoar să ne vândă băuturi. TAROM – un avion vechi, scârțâitor, murdar, cu presurizare instabilă. Un zbor de puțin peste trei ore fără nici măcar o bomboană d-aia moca. Un zbor cu o întârziere de 40 de minute la plecare, ceva mai mult la destinație.  Noroc că aveam vreo trei ore între avioane. Știu, n-ar fi trebuit să mă încurc cu geto-dacii, dar n-am avut de ales.

La coborâre, o doamnă a  comentat tare că TAROM se apropie vertiginos de faliment, e pe urmele celeilalte companii. Când am trecut eu, cele două frumuseți comentau și ele ofticate. Ptiu!