Pentru cine nu știe, acesta era țelul suprem al comunismului.
În socialism asta nu era posibil – societatea nu ajunsese la necesarul grad de educație. Adică, fiecare și-ar fi dorit și mai mult și nu „s-ar fi ajuns la toți”. Dar dacă se ajungea la un grad mai înalt al conștiinței (oare cât?), atunci da, s-ar fi putut. Oricum, conștiința și slugărnicia nostalgicilor de azi era cumpărată prin apartamente (cutii de chibrituri) moca, libertatea de „a face rost” de orice, salarii mari pentru oameni fără nici o școală, salarii babane pentru turnători, politruci și milițieno-securiști.
Cum e moda bilanțurilor, ia să vedem, acum de „întâi de mai muncitoresc”, dacă s-au schimbat prea mult lucrurile.
Păi, patria noastră parcă-i un sac fără fund, mereu mai e ceva de furat, ceva suficient de important ca să poată isca o bătălie politică pentru ciolan. Cred că am fi putut intra liniștiți în comunism, deși idealurile acestuia au fost serios întinate după cum declara Ion Ilici.
Ei, cu casele moca stăm ceva mai prost (de-aia mai schiaună unii nostalgici – deși, cine știe, poate le-o da oleacă Gabi draga de ea), dar salariile bugetarilor, jos pălăria. Deși protestate, contestate, după cum v-am mai povestit (Patriot, patriotism) sunt nejustificat de mari, fără responsabilități reale (cel puțin în administrație) și un procent de bugetari foarte mare comparativ cu țările fericite pe care le vizitai.
În condițiile astea, un înțelept atotștiutor al nației (ăla cu programul de guvernare) dă vina pentru inflație ba pe negustori, ba pe BNR că i se pun curmeziș. Totuși, orice cerșetor știe că dacă-i mult mărunt pe piață îi cade mai mult în căciulă. Dacă sunt mulți cartofi în piață, le scade prețul. Dacă-i o mare masă de bani în circulație, scade valoarea fiecăruia. Și uite-așa ne-am furat singuri căciula. Numai că tradiția românilor spune că înțelepții nației nu greșesc niciodată.
Am cam ajuns la sfârșitul listei inițiale – am văzut salarii babane pentru oameni fără școli, cum o fi cu turnătorii, politrucii și milițieno-securiștii, eu unul nu știu – poate știți dvs. ceva, dar sper să nu fi decăzut săracii.
Născut pe lista neagră 
Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră
Cam asa se prezinta:
1. Politrucul:
Fost adjunct UTC pe judet, Stefan Gheorghiu la baza, dupa 1990 se retrage intr-un post obscur pana in 2000, se apuca de facultate, activeaza in PRM si face treaba buna la alegeri cu cu Vadim. Dupa 2000 partidul recunoscator ofera post de director la Regia de Apa a orasului. De aici drumul se stie: spagi, o mica firma sa aiba justificarea veniturilor, omul nu era foarte lacom, locuieste in aceeasi locuinta primita inainte de 1989, in cartierul nomenclaturistilor de atunci. Omul nu era specialist, ingineria lui nu depasea clasa a V-a. La impartit spaga mi s-a spus ca era corect pana a ajuns director. Si-a trimis fetele la facultate in Capitala, au „servicii bune la stat”. Nivel de trai mediu, nevoile nu prea mari.
2. Securistul ofiter superior:
Maior pe vremea lui Ceausescu (inginer la baza), destul de citit, cu relatii, securist „de treaba”(cine stie pe cati a nenorocit ?), mai spunea si asculta bancuri politice, dupa 1990 s-a integrat in SRI. Capul la fund pana in 2000, apoi a inceput sa creasca in functie, s-a plimbat in toata lumea, a afisat bunastare. A iesit la pensie (trecerea in rezerva e o vorba-n vant, din Securitate, SRI iesi doar cu picioarele inainte) cu grad de general. Copilul trimis la studii in strainatate. Nivelul de trai mult mai ridicat decat al politrucului, nevoi superioare, satisfacute pe deplin.
3.Securistul tablagiu:
Plutonier inainte de ’89, Revo-lovitura din 89 l-a prins pe picior gresit: era la munca de jos, batea oameni. A fost zburat din sistem, folosit pana in 2000 ca om de incredere de fostii sefi privatizati. S-a mutat din oras si pazea vila uriasa de la mare a fostului sef. Si-a tinut la facultate ambii copii, unul era real talent ingineresc, din pacate prea putin folosit. Nivel de trai obisnuit, nevoi modeste.
ApreciazăApreciat de 1 persoană