Rămân tot pe subiectul localelor. Tot povestindu-vă despre tăiatul copitelor primarelui, mi-am adus aminte un episod petrecut ceva ani în urmă, dar nu foarte mulți.
Aveam un partener de afaceri, nu foarte direct, dar dezvoltasem o relație oarecum amicală. Avea o firmă de tip asfaltări. Deși locuiam în sat, aveam buletin și o locuință la Bucale. Omul știa că stau în București. La un moment dat, într-un context, îmi spune că are o lucrare grasă chiar în satul meu și îmi spune și ciubucul pe care a trebuit să-l dea – unul foarte mare. Desigur, încărcase lucrarea.
Peste câteva luni, mă întâlnesc pe stradă cu unul din consilieri. Discuția alunecă spre marile realizări și îmi pomenește și de lucrarea despre care tocmai v-am scris. I-am spus – Bă, las-o că ați luat atât ciubuc. I-am spus cifra exactă.
A rămas blocat. Cine ți-a spus bă? Că ne-am jurat toți (consilierii) pe copiii noștri că nu spunem. S-a gândit că știu de la unul dintre ei. Nu i-am spus că este altă sursă, i-am spus că mi-a șoptit o păsărică. A insistat, nu i-am spus.
Suma era în jur de 20.000 EUR de cap – ei, primarul, secretarul. Și individual era o sumă frumușică, este și azi. Numai că_capitolul realizări al primăriei era destul de lung.
V-am spus povestea ca să înțelegeți mai bine sensul bătăliei pentru locale. Vă dați seama câte jurăminte se fac într-un mandat?
Foto: capital.market.md
Născut pe lista neagră 