Victime și compasiune – barbarii și civilizația

Mi se pare că opinia noastră publică nu percepe, nu realizează cu adevărat durerile provocate de tot felul de conflicte care ne înconjoară. Percep o absență a compasiunii reale, în primul rând pentru conaționali.

În Ucraina, există o importantă minoritate romanească. Știu, deznaționalizată, unii nu mai știu românește, alții s-au declarat ucrainieni, majoritatea ascultă de Kiril. Ucrainienii nu publică statistici din astea. Încă folosesc sintagme precum limba moldovenească sau naționalități precum moldoveni și vlahi. Este politica lui Stalin la care nu au renunțat. Rămâne de văzut dacă, de data aceasta, vor învăța lecția de istorie.

Așadar, ne uităm cu toții la Tv, privim filmulețe făcute de locuitori de pe malul drept al Chiliei presărate cu exclamațiile acestora, uneori amuzate. Dar, pe malul celalalt, indiferent de statisticile oficiale, sunt foarte mulți români, probabil 90%. Românii sunt tocați de dronele rusești. Români, cetățeni ucrainieni luptă pe frontul rusesc. Poate, români sunt și pe partea rusească a frontului. Fără a ni se oferi date, ar trebui să ne gândim că aceștia au fost nevoiți să lupte acolo, să moară, copiii lor rămân orfani, nevestele văduve, părinții îndurerați, familii distruse și pe drumuri. Sunt și o grămadă de victime colaterale, dintre care, statistic, trebuie să fie destui români, chiar dacă s-au declarat vlahi la recensământuri.

În Israel există o mare comunitate provenită din România. Nu este cea mai mare, dar este importantă. Nu se poate să nu cunoașteți pe nimeni, să nu aveți vreo rudă pe acolo. Dincolo de existența unor jeguri care s-au întors pentru a murdări și mai tare politica românească sau pentru că mai este ceva de furat, indiferent de cetățenia pe care o au acum, acești oameni au înaintașii îngropați în cimitire din România. O parte sunt printre victimele nevinovate ale războiului fără sfârșit. O parte sunt soldați în armata Israel. Noi privim cu gura căscată niște fițoși salvați de acolo, care profită de publicitatea moca.

Până la urmă, mie mi se întorc mațele când aud de purificare etnică, de torturarea și uciderea civililor sau militarilor, dar mai ales când este vorba de copii luați ostatici, uciși, folosiți ca scut uman, strămutați pentru a primi o educație sănătoasă. Îmi este milă și de mujicii morți pentru ambițiile unui nebun, de palestinienii amărâți folosiți de niște nemernici.

De fapt, cercul se strânge. Noi suntem deja în război, deocamdată informațional. Este doar prima fază. Gândiți-vă. Barbarii și civilizația.

Foto: telekomsport.ro.

Un comentariu la „Victime și compasiune – barbarii și civilizația

  1. Pingback: co-COLAJ rost-o-GOL « (b)Arca lui goE

Lasă un comentariu