Un bărbat și o muiere

Familia tradițională – titlu inspirat de CTP.

Am fost pesimist – Referendumul privind ochelariștii. La campania deșănțată cu copiii și bunicii, la implicarea bisericii și blatul aferent, la experiența lor de trucare a alegerilor pe care o exersează din 1947 încoa, am crezut că problema era un scor mare nu atingerea pragului de 30%.

Încep cu concluziile:

Nu le-a ieșit, nu i-a ieșit.
Vroiau un vot de încredere, au primit un blam.
Vroiau un cec în alb, au fost refuzați.
N-a întrunit entuziasmul nici măcar în rândul psd.

Un vot covârșitor valabil sau măcar unul valabil ar fi fost un șantaj către UE, iar fi legitimat pe netrebnicii noștri conducători.

Să vedem cauzele. Cred că prima a fost insuficienta organizare în secțiile de votare. Adică, n-au făcut efortul și investițiile necesare măsluirii voturilor. Le-a lipsit determinarea pe care o au când sunt în așteptarea ciolanului – acum era doar un vot de încredere pentru Livache. În rest, a fost o campanie științifică, au apăsat pedale sensibile ale sufletului uman – refulările sexuale, capra vecinului, credința.

Dar cauza principală a înfrângerii usturătoare au fost ROMÂNII. Și o spun, de data asta, cu mândrie. Au demonstrat că nu mai sunt captivi vechilor șabloane, au demonstrat că gândesc. Sigur, corzile sufletelor tuturor au fost atinse de propagandă, au fost vibrate in aria calomniei. Dar mintea majorității a rămas limpede.

Ce alte concluzii se mai pot trage? Dracnea nu mai are suport în propriul partid. PSD-iștii au realizat că a existat și va mai exista ciolan și fără el. Chiar și alegătorii tradiționali PSD s-au săturat de el, a devenit nedorit, „nefrecventabil” cum se spune prin cancelarii.

Și-acum, ce trebuie să facem? Păi, să mergem în cimitire, să facem baricade ca să ne apărăm bunicii. Să veghem să nu ne fie răpiți copiii. Pe bunicul meu l-au bătut bunicii lor și i-au luat pământul pe care nici acum nu l-am primit înapoi – Spaime.