Smerenia la români

De mai mult timp doresc să scriu despre asta. Între timp cineva mi-a luat-o înainte Plagiatori de moaște.

Nu știu cât de adevărate sunt statisticile dar, biserica, cu mici variații, este în topul încrederii românilor. Este firească deci izmeneala politicienilor la toate sărbătorile religioase, întrecându-se care mai de care în a-și afirma credința adâncă, smerenia, cucernicia. Cred că nu scriu cu păcat că toate astea sunt la fel de adevărate ca și școlile, doctoratele lor. Poate doar când dau de greu se gândesc la Divinitate. Mă întreb însă ce înseamnă „a da de greu” pentru aceștia. Probabil, atunci când nu pot rezolva ceva cu bani sau când nu le mai ies socotelile.

Știu unul cu multe cununii religioase la activ. A recurs și la schimbarea confesiunii pentru asta. Nu știu dacă a fost presat de femei sau a simțit nevoia să fie blagoslovit la biserică, parcă a doua variantă ar fi mai bună deși, schimbarea religiei este o chestie cam dezgustătoare.

Dar să trecem la celelalte „pături sociale”, la oamenii de rând. Marea masă a ortodocșilor dă doar ocazional pe la biserică, puținii catolici sunt mai înregimentați. Majoritatea bisericilor sunt cam goale în timpul săptămânii.

E timpul să-mi fac „mea culpa” (autocritica) – nici eu nu prea dau pe la biserică. Totuși, odată am simțit nevoia să merg, să comemorez în sinea mea pe cineva drag, în cursul săptămânii. La liturghie au fost doar doi ascultători – eu cu soția mea. Recunosc că slujba s-a desfășurat ca și cum biserica ar fi fost plină, ceea ce mi-a plăcut.

Există vechiul obicei al sfințitului casei noi. Ei bine, obiceiul a fost extins. Se sfințesc bolizii, telefoanele, … Am văzut chiar un preot sfințindu-și propria mașină.

Urmăresc postările unor preoți, în general de bun simț, unele interesante, unele cu subiecte laice. Autorii primesc like-uri de diferite forme, dar au parte și de comentarii. Acestea merită toată atenția – comentatoarele (mai ales) întrecându-se în a-și arata cucernicia. Se intamplă să cunosc unele din ele, diferența între persoana reală și comentariu este de la pământ la cer.

Acu, de la ușa bisericii, ce pot să fac? Cerșesc și eu un like.

2 comentarii la „Smerenia la români

  1. Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră

Lasă un comentariu