Șase cincinale

Directori DSP bine plătiți, care nu sunt în stare să lege două cuvinte, care compromit un județ pentru a-și mușamaliza prostia, într-un cuvânt, incompetență. Acesta este efectul a 30 de ani de numiri politice, pe șpăgi, pe pile. Idioțenia sistemului ne afectează acum direct, tuturor, sănătatea.

Oare numai în sistemul sanitar? Zilele astea, tocmai am văzut efectul acelorași procedee de numire asupra MI. Credeți că administrația locală este diferită, o fi aici ascunsă eficiența și nu știm? Poate în aparatele administrative stufoase ale diferitelor ministere, neatinse de nici o restructurare guvernamentală. Cum fac ăștia să-i convingă pe toți miniștrii de necesitatea lor?

O bâlbă a ministrului sănătății duce la demisia acestuia. Numai că ștafeta este rapid prinsă de M-me Gabi de Voluntari. Ca, mai apoi, să aflăm că este vorba doar de 10.000 de persoane din București. Apoi, subalternul Cercel, cu o veche tradiție de colaborare cu psd, ne comunică faptul că nu este, de fapt, testarea bucureștenilor, ci un fel de studiu științific. Am scris un fel, fiindcă la cei vreo 2,5 milioane din București, 10.000 reprezintă doar 0,4%. Mai punem și procentul de succes al testelor de doar 98%. Oare despre ce studiu poate fi vorba cu o probabilitate atât de mică? Ce fel de statistică ar putea fi asta?

Vă spun eu – este doar o statistică electorală eșuată din start. Îi pot spune și rezultatul D-nei Găbița – pierde. Nici nu contează ce face, e prea târziu și tot ce face e doar ca la tv – când se ia lumina, dispare tot, fiindcă nici n-a fost.

Cel mai mult mi-a plăcut povestea cu președinții de scară. Sincer, nu știu de ce, dar secta asta de președinți îmi sună mizerabil. Sunt acei eșuați care aspiră la o demnitate și, singura de care au parte, este asta. Nici milă nu-mi stârnesc. Ei sunt dirijorii caprelor, a caprelor vecinilor. Vă dați seama cât vor fi ridicați în grad președinții de scară deveniți stăpânii sănătății vecinilor sub delegația lui Gabi.

Revenind la bugetarii înmulțiți peste măsură în ultimii patru ani, la companiile fantomă ale lui Gabi, unde ultimul măturător trebuia aprobat, îmi vin în gând cuvintele lui Negruzzi – mulți și proști.