Avocatul diavolului

În principiu, orice acțiune a unui om poate fi privită și judecată din cel puțin două unghiuri, uneori chiar opuse. O parte din dvs. ați citit probabil „Revolta de pe Caine” de Herman Wouk („The Caine Mutiny”) premiul Pulitzer pentru literatură. În primele sute de pagini, prima jumătate a romanului îl prezintă pe căpitanul Queeg (într-un fel eroul principal) într-o lumină negativă. A doua jumătate reia aceleași întâmplări, fapte privite din alt unghi și totul apare altfel. Consider cartea un exemplu edificator al multiplelor interpretări ale aceluiași fapt.

Revenind cu picioarele pe pământul Românicii, încerc să găsesc o altă interpretare gesturilor personajului negativ al zilei.

La prima condamnare (cea rămasă definitivă) s-a dat peste cap să obțină un rezultat al votului favorabil propriului partid. Dar este singurul care a făcut asta utilizând mijloace din afara legii? Mai mult sau mai puțin, toți actorii alegerilor au făcut-o. Totuși, toată istoria PSD (de la FSN – omit marea experiență a falsificării alegerilor din 1946) este marcată de asemenea întâmplări. E suficient să trec în revistă presa scrisă și vizuală, propriile amintiri, fapte la care am fost de față, de prin țară sau chiar din satul meu. Totul depășește încercările timide ale competitorilor.

Sunt fanii PSD mai atașați partidului decât ăilalți? Nu, aș zice chiar invers. Atunci cum e posibil? Prin politizarea administrației. Un funcționar de primărie fără școală, fără o funcție, fără vreo răspundere (mai ales după dezincriminarea abuzului în serviciu), cu un venit de 1000 EUR (aprilie 2017) va face orice pentru a menține această stare de lucruri.

În ce-l privește pe domnul D. putem zice că este un erou care s-a sacrificat pentru PSD, a încasat în cel mai răsunător proces legat de vot.

La a doua condamnare, nedefinitivă încă, ce pot să spun? N-avea PSD-ul bani și a recurs la buget. Există și argumente – județul Teleorman s-a aflat în perioada respectivă pe unul din ultimele locuri în ce privește investițiile (și probabil și acum) – de 50 ori mai puțin la investiții străine decât județele fruntașe – sub directa conducere a domnului D. Putem spune din nou că a luat decizia optimă pentru partid folosind bugetul. Sigur, el își neagă eroismul, dar știm cu toții că nimic nu mișcă într-un județ ca TR dacă nu vrea jupânul.

Am ajuns la concluzia că „a făcut totul” (unii mai țin minte expresia) pentru partid, că nu e ca funcționarul ordinar de primărie de mai sus.

Numai că, dacă admitem ce se difuzează prin media privind averea acumulată de dl. D. ca slujbaș bugetar al unui județ atât de sărac, e greu să mai susținem diferența față de funcționarul primăriei.

Dacă avem în vedere și dosarele în legătură cu TELDRUM (adevărate sau false, dar nu iese fum fără …), e clar că nu-i putem compara interesele cu ale unui „modest” funcționar de primărie.

De, fiecare după posibilități.