65

Acum destul de mulți ani, m-a momit o bancă, să-mi fac cont la ei. Cum? Simplu, cu avantaje financiare, profitând de zgârcenia mea. În plus, după nenumărate conflicte și reclamații cu fostul furnizor de servicii bancare, ce palmă mai bună puteam să le dau decât desființarea conturilor. Nu știu, poate au zis merci că au scăpat de mine, reclamagiul și cusurgiul. V-am mai scris că sunt un individ conflictual – când intram în bancă le cădea sistemul de calcul, cred că radiam o energie negativă.

Întâmplarea face că am fost și client, dar am și lucrat cu o mulțime de bănci de p-aci, de la Națională în jos. În calitate de client, nu mi-a scăpat niciuna cu care să n-am măcar un conflict. Așadar, am lăsat-o bucuros și poate bucuroasă, pe vechea fără client și mi-am luat toate catrafusele. Desigur, nu a știut că va mai avea conflicte cu mine, dar asta este altă poveste.

Când eram încă în luna de miere cu noul furnizor de servicii bancare, m-au chemat să-mi facă un cadou. Desigur, putea fi unul otrăvit, dar aici e care pe care – care e mai otrăvit, iar eu nu mă pot plânge. Bun, mi-au oferit un card cu descoperit de niște zeci de mii de lei, adică de credit. Nu mă prăpădesc după credite, le-am ocolit cât am putut, sunt zgârcit. Creditul nu era ieftin, dar puteai dispune de sumă ca de un buffer, fără costuri. Apoi, știind că am această acoperire fără absolut nici un comision, căpătam un sentiment de siguranță mai mare.

Dar adevăratul cadou, a fost o asigurare complexă de călătorie – sănătate, viață, bunuri, chiar și răspundere civilă pentru terți – pentru o sumă mare, asociată cardului. N-aveau de unde cunoaște pasiunea mea pentru călătorii. Deci, am bătut palma, am semnat contractul cu anexă asigurarea. Deși banca aparține unui fond de investiții de peste ocean, experiența mea îmi spunea că trebuie să suflu și în iaurt, trăim în Românica.

Va să zică, le-am purtat cardurile și asigurarea pe vreo două continente. Înainte de fiecare plecare le ceream confirmarea asigurării, deși aveam contractul semnat – Românica. De fiecare dată primeam răspunsul dorit. Nu le-am folosit asigurarea, n-a fost nevoie. Odată, am avut un accident de mașină pe la antipozi, dar am avut o altă asigurare. Doar că, a treia oară, după mail-ul lor de confirmare, m-am aflat întâmplător la bancă. Mai avusesem (obiceiul devenit rutină) ceva conflicte mai mici cu banca și mă apăsa ceva extrasenzorial. Așa că, o pusei pe o fătucă să verifice realitatea din spatele mail-ului primit. Astfel am aflat că banca schimbase asiguratorul, că noua asigurare era mult mai slabă. Drept care m-au silit să le arăt ceea ce semnasem împreună, ca în Românica, și să-i oblig să respecte. Din cauza scandalului pe care l-aș fi declanșat, m-au trimis la plimbare pe al treilea și al patrulea continent cu o asigurare echivalentă celei din contract, pe numele meu, plătită de ei. Din fericire, n-am folosit-o nici de data asta. De fapt, am avut niște bagaje distruse la sosire pentru care m-au despăgubit.

Când mă pregăteam de o altă ieșire, m-am trezit că îmi retrag minunatul card. Pe scurt, mi-au demonstrat că, cu litere mici, era un prag de vârstă. Asta e, nu poți câștiga toate conflictele. De altfel, mi-au demonstrat că_cam pe la toate băncile există clauza. Financiar, nu a însemnat nimic – nu foloseam linia de credit, am încheiat personal asigurarea de călătorie. Însă moral, m-au lovit – mai ales prin faptul că am constatat existența pragului în tot sistemul. Asta însemna că, indiferent cum arăți, cătă energie ai, există pragul de aruncat la coșul de gunoi. Asta mi-a creat o frustrare. Am avut toată viața parte de discriminări și le urăsc. Între timp, am determinat banca și personalul să-și regrete gestul – nu uit, nu iert, iar acum le-o căutam cu lumânarea.

Când se întrevedea vaccinul la orizont, autoritățile au stabilit o anumită ordine. M-am gândit, poate, nu-i chiar așa rău, deși rațiunea lor a fost doar una epidemică. Numai că, neascultând zvonurile sputniciste, românașii s-au înghesuit. Ca și pe vremuri – ce-i aia rând? Noi nu stăm la rând. Întâi au fost inventate noi categorii indispensabile. Dar nici indispensabilii nu fură de ajuns (oh, ce triplu sens). Așa că, oficial câteva mii, dar realitatea cine o știe, săriră pur și simplu peste rând.

Românica. Asta e. Cumva, Născut acolo, nu mă afectează prea mult. E greu până intri pe prima Listă Neagră. Pe urmă, nu mai contează. Iar la mine este nativ, ați văzut pe câte Liste Negre sunt.

Foto: cancan.ro.