Prescripția

Vă mai aduceți aminte? A fost condamnat – n-a fost condamnat. Ancheta, procesul s-au tergiversat și a intervenit prescripția. Procesul s-a reluat de la început. CCR a decis că … și procesul s-a întors la instanța de fond. Rechizitoriul, slab formulat, a fost respins pe considerente procedurale. Nu s-a deschis ancheta penală din cauza imunității.

De cate ori n-ați citit asemenea deznodăminte ale unor procese celebre, de anvergură. Procesul a fost purtat de la Ana la Caiafa, s-a finalizat printr-o chestiune de procedură, s-a închis în urma prescripției. Asta în ciuda faptului că faptele penale păreau clare, că furtul, înșelătoria, șpaga erau evidente pentru orice om normal.

Cam așa merg lucrurile pe meleaguri dâmbovițene și nu numai. Ți se decide soarta și ești condus de către personaje îndoielnice, capabile să-și plătească postul și imunitatea cu bani grei fiindcă, nu-i așa, și-i scoate pe urmă. Că dacă n-au fost condamnați, sunt negustori cinstiți – au respectat legea. De fapt, au fost deasupra legii. Oricum, bun simț n-au. În opinia mea, faptele au existat și asta e cel mai important pentru obrazul omului, dacă-l are.

Cauza eșecurilor justiției? Traficul de influență în toate mediile, slaba pregătire sau lipsa de râvnă a anchetatorilor și procurorilor, slaba pregătire a judecătorilor – slăbiciunile sistemului și obiceiurile bălții dâmbovițene. Mai nou, intervențiile Secției Speciale care a blocat recursuri ale procuraturii.

S-a tot scris despre lipsa de frecventabilitate – cutare e nefrecventabil.

În sfârșit, am aflat și ce înseamnă asta. Dar, a trebuit s-o aflăm de la Bruxelles. Putem trimite orice neica-nimeni acolo (cum zicea Olguța), dar greutatea cuvântului acestuia este ZERO. Oare, doar atât suntem în stare?

Această prezentare necesită JavaScript.