Scrisoarea soacrei

Vă mai aduceți aminte de ea? N-a ajuns niciodată publică datorită președintelui Constantinescu, și nu-l critic pentru asta. Se vorbea despre o solicitare de a-i fi promovat ginerele în politica PNȚ, apoi personajul a fost nițel promovat.

Surprinzător sau nu, personajul ajunge în politica psd și capătă o poreclă memorabilă din partea tătucului psd. Cei al lui, e pus deoparte, tătucul are multă inspirație. De altfel, gândirea lui politică, a tătucului, ne-a ținut atât timp la marginea lumii civilizate și ne mai ține și acum. Cu adevărat surprinzător, personajul ajunge Marele Șef în psd, dovedindu-și calitățile de arivist.

Desigur, n-avea stofă și, după ocuparea primei poziții în Guiness Book, departamentul român la categoria cel mai penibil gest politic, după o noapte președinte, este înlăturat ca o măsea stricată.

Arivistul n-are însă limite, n-are rușine (nu numai el) și, împins de soacră sau de draga Mihaela, în loc să dispară de rușine într-o gaură de șarpe, face un partid, complet lipsit de succes, în asociere cu Vanghelie – vi-l mai amintiți, ăla cu garantarea, care garanta tot. Desigur, partidul era foarte patriotic, cu un nume corespunzător.

Ei, după această aventură, intră într-un con de umbră, în care a rămas o vreme și am crezut că, până la urmă, timpul a rezolvat problemele de penibilitate și l-a ascuns definitiv.

Dar n-a fost așa. Personajul cu porecla rușinoasă, dar lipsit de rușine, este propulsat din nou. Unde? În fruntea NATO. Asta, da surpriză. M-am gândit imediat ce detalii a trebuit să dau eu pentru un certificat ORNISS. Oare l-au întrebat despre călătoriile incognito la Moscova, doar deveniseră publice? Sau, trecuse numărul de ani de luat în considerare. Părerea mea despre cei care mi-au dat certificatul v-am mai declarat-o (Schimbarea duplicitară). Oare oamenii ăștia nu știu că lupul își schimbă părul în fiecare an fără a-și schimba năravul, că ce naște din pisică mănâncă șoareci?

Dincolo de compromisurile politice care au permis asta, de partidul aflat la guvernare, de Președintele care a greșit în opinia mea, mi-am pus întrebarea ce rol au jucat celelalte filtre, fiindcă NATO nu poate să nu aibă propriile filtre. Deocamdată, n-am răspunsul. Stau și-l ascult chiar acum vorbind vorbe fără conținut, lozinci goale, întrerupte doar de ăăăăăăăă pronunțat din gât, semn al unei adânci înțelepciuni. Desigur, nu a uitat să-și pomenească binefăcătorii în frunte cu președintele și să-și laude actualul șef. În rest, fudul, nevoie mare, exact ca în proverb.

Nu-mi pasă că s-a ajuns. Mă îngrijorează doar implicațiile pe care le-ar putea avea un pas greșit al acestui personaj.

Și, plecând de la Ilici, îmi vine în gând proverbul – Prostănac să fii, noroc să ai.

P.S. Fără să mă asociați cu baronul de Vrancea și pasiunea acestuia privind Google, ce credeți că mi-a oferit căutarea? Cred că Google a pus un blestem pe capul lor.