Am tot scris despre ADN-ul de Lepră – ce naște din pisică, șoareci mănâncă. Vă mai povestesc un caz.
Pe vremea mea, a fost o perioadă de câțiva ani în care se intra la facultate fără examen, dacă aveai 10 la bacalaureat. Aveam pe unul în situația asta. Vă veți gândi că dăduse bacalaureatul la Dâlga. Numai că, nu era chiar de la Dâlga, fusese pe la olimpiade de matematici, era cunoscut de acolo de către proful de analiză (poreclit Bisu – vă închipuiți de ce). Adică, îl ducea capul.
Zilele trecute, primesc un mail privind aniversarea unei cifre foarte rotunde de la absolvire. N-am frecventat întâlniri din astea din mai multe motive.
La facultate am fost un chiulău. Cumulat, în toți anii nu cred că am adunat 150 de ore de prezență. Sigur – seminarii la care se făcea prezența, laboratoare, examene. Prin urmare, nu prea am pe cine revedea. Practic, nu mi-am cunoscut colegii.
În liceu am avut ceva prieteni care m-au cam dezamăgit ulterior. Astfel încât, nu doresc să-i revăd.
Apoi, aceste întâlniri au o desfășurare previzibilă, o bârfă interesantă este puțin probabilă. Mai este ocazia legării unor relații. Dar, acum, la vârsta asta, ce oportunități s-ar mai putea ivi? Locuri de veci pe aleea principală?😀
În sfârșit, n-am servit și am refuzat toate întâlnirile de acest tip. Ocazional, m-am mai întâlnit cu foști colegi dar, numai cu cine mi-a făcut plăcere și când am vrut.
M-am uitat pe lista destinatarilor mail-ului. Am găsit doi-trei cu care păstrasem legătura și l-am sunat pe unul. Din una în alta, îmi zice că pe listă era și fostul nostru coleg despre care v-am scris mai sus și despre care chiar nu mai știam nimic încă din timpul școlii. Vorbise și cu acesta la telefon și, între altele, aflase că ăsta făcuse pactul cu diavolul. Știam că, în timpul facultății, secu făcuse recrutări. Nu mi-a relatat despre faptele de arme ale fostului coleg dar, mi-a spus vârful de carieră al acestuia – șef de cabinet al lui Bombonel.
Iată cum, un băiat cu bune premize intelectuale, care ar fi putut, poate, scoate ceva nou în domeniul în care era pregătit (presupun suficient de bine) a eșuat în cu totul altă direcție. Probabil, el consideră că a avut succes dar, în afara specialei și a unor resurse materiale, în afara faptului că a dus-o bine când alții flămânzeau, se laudă cu poziția de adjunct al unui … (mă angajez să nu folosesc invective). Detaliile adăugate aici sunt doar închipuirea mea dar, sunt extrem de probabile, aproape sigure. Ar fi putut să rămână pomenit prin ceva original, unic. A ales altceva.
Revenind la anii facultății, pe mine nu m-au căutat ăia (e drept că eram greu de găsit), dar este ceva normal fiindcă eu le-aș fi înșelat încrederea, dosarul meu era foarte pătat. Rezultă clar că dosarul colegului era lacrimă.
Atunci, dosarul a schimbat soarta care-i părea scrisă pe frunte colegului, sau ADN-ul? Dar, este vreo diferență? Brânză bună în burduf de câine – o expresie care discriminează nejustificat cânii.
Foto: ziare.com.
Născut pe lista neagră 