Balconul

Nu, nu este vorba de vestitul balcon al Universității, tribuna golanilor. V-am mai scris despre bloculețul de peste drum. Fiecare dintre proprietari are o poveste. Am ales una.

Apartamentul despre care vă scriu era al unei tinere frumușele, care s-a dovedit foarte voluntară. S-a mutat împreună cu un tânăr înalt prezentabil. Părea că lucrurile merg foarte bine, erau la mare prietenie cu altă pereche de la alt etaj. Erau des vizitați de părinții fetei care probabil cumpăraseră locuința. Dar, după ceva mai mult de un an, ne trezim că focoasa mândră îi aruncă țoalele de la balcon iubitului, gonindu-l. Așa a plecat băiatul. Numai că, nu trecu o lună de la faza balconului, și iată că se înființează un alt tânăr pentru a fi supus probelor. Mai scund, acesta se tot căznea să pornească mici afaceri prin sat. Se pare că era coleg de serviciu cu mama fetei care le făcuse probabil lipeala, deși, după modesta mea părere, fata nu avea nevoie de asemenea demersuri. Se pare că, de data asta, trebile au mers mai bine. Părinții fetei continuau vizitele, și-au schimbat mașina și le-au dat-o tinerilor pe cea oarecum veche. Fata le-a făcut un nepoțel și s-a măritat. Tipul se agita în continuare pentru a face un ban în plus. Au trecut vreo doi ani când, din nou, spectacolul balconului. Tipul a închiriat pe undeva prin apropiere, ca să-și vadă mai ușor copilul. În toată perioada, vizitele părinților fetei au continuat. S-au împăcat vreo lună, apoi iar, spectacolul balconului.

După câteva luni, apartamentul a fost vândut, și l-au luat alți doi tineri, ea basarabeancă – o femeie așezată, muncitoare. Au făcut doi copii, un băiețel și o fetiță. Ea stă acasă și are grijă de copii, el muncește, au casă, au mașină, astea fiind încă reperele bunăstării la noi. La un moment dat, el a plecat la muncă undeva în UE, mai mult de un an. Începusem să mă tem că nu revine, dar românașul ei s-a întors. Expresia românașul am preluat-o din comentariul unei blogger-ițe din Basarabia care-și alinta astfel soțul.

Evit drăgălășeniile cu vecinii, de aceea presupun că ei nu știu că îi simpatizez. În perioada în care soțul a fost plecat, a locuit și mama soției acolo pentru a o ajuta cu cei doi copii. Astfel că cei doi micuți grăiesc în dulcele grai moldovenesc. Într-o zi, băiețelul o certa, din balcon, pe soră-sa:

„Ce ți-am grăit eu, Catia, treci în ogradă.”

Blocul are o curticică împrejur – ograda.

Spre deosebire de țările baltice unde, în destul de scurta mea trecere, am auzit foarte multă rusă vorbită între băștinași, cele două basarabence mamă și fiică, vorbesc și gândesc românește.

rm

Foto: wikiwand.com

 

 

 

Un comentariu la „Balconul

  1. Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s