Traiască Lupta de clasă – o lozincă idioată, goală de conținut, care trebuia să însuflețească masele, masele de oameni ai muncii. Putea crea iluzia unei mobilizări, dar era doar un fals ca tot ce invocă și astăzi propaganda Zdrențelor Roșii, oricare ar fi ele. Doar Putin a declarat adevarul – o mascaradă pentru menținerea imperiului rus. De altfel, este singurul adevăr ieșit din gurița acestuia.
Sigur că, Trăiască este o tâmpenie. Ar fi fost de înțeles să traiască Dej, Hrusciov sau ceașcă deși, tot tâmpenii ar fi fost.
Conform propagandei partidului, în România socialistă exista o singură clasă, clasa muncitoare. Mai existau două pături – pătura țărănimii muncitoare și pătura intelectualității. Ultima era numită uneori progresistă deși, alta nu mai exista fiindcă li se aplicase purificarea prin moarte intelectualilor. Ultimul răget de grotă de acest tip s-a putut auzi de mai multe ori chiar și în ultimii 30 de ani. Oricum, cele două pături oficiale erau strâns unite în jurul partidului sub conducerea înțeleaptă a clasei muncitoare.
Deci, trebuiau să lupte, dar nu se știa cu cine. Burghezia fusese și clasa exploatatoare, dar aceasta nu mai exista demult fiind desființată prin naționalizare și înlăturată fizic prin Canal, pușcării, lagăre. În sfârșit, trebuia să se lupte deși, obiectul luptei dispăruse. Și dă-i și luptă, și luptă, … Ce altceva ar fi fost de făcut?
Cât de înțeleaptă era conducerea clasei muncitoare, s-a văzut în datoria externă pe care o generase, în mizeria în care ne scăldam și înapoierea la care condamnaseră România. Din păcate, urmașii la fel de înțelepți ai acelei clase muncitoare ne conduc și astăzi, la fel de înțelept – Zdrențele Roșii.
N-aș omite existența în trecut a aparatului de represiune deși, în dogma oficială, nu mai exista vreo altă forță, grup social. Activiști, securiști, milițieni, trupe de tot felul, cu magazine proprii, chiar cu fabrici proprii. Spre exemplu, satul meu se hrănea din ce făceau rost (furau) de la fabrica de mezeluri a CC. Politrucii, ceașcă, nu puteau mânca salam cu soia, le-ar fi stat în gât.
Dar ce facem astăzi cu lupta de clasă, care clasă, cu cine luptă? Am arătat deja că plusvaloarea care genera în opera lui Marx exploatarea omului de către om este doar o gogoriță, așa a fost de la început. Conform propriei teorii, Marx însuși a fost un exploatator, lucru demonstrat și de propria stare materială. Mă uit la documentare în care sunt prezentate, spre exemplu, fabrici (ce frumos suna fabrici și uzine) de automobile cu hale pe câteva hectare în care lucrează doar un om. Totul este automatizat.
Mă uit la funcționărimea noastră, desigur bugetară, îngrozită că nu va mai purta hârtiile de colo-colo dacă cu adevărat administrația publică se va digitiza. Teoriile conspirației legate de AI – cum ne va distruge. Mi-amintesc cum am învățat în școală despre revolta împotriva mașinilor cu aburi care se introduceau în fabricile sfârșitului secolului XIX. Oare mai există clasa muncitoare în România? Aceea din care-și culegeau seva organizațiile de bază? Lăsați-mă cu mujicii Rusiei. În Europa există cu adevărat muncitori? Dar pătura țărănimii muncitoare? Marx, Engels, Lenin, Stalin, Mao?😀😀😀
În Românica, cel mai mare partid, continuatorul partidului, format din cei mai bogați cetățeni și votat de amărâții societății. Un motiv serios pentru a împiedica orice modificare a stării amărâților. Erau amărâții mai puțin amărâți sub ceașcă? Aveau toți loc de muncă asigurat și cutia de chibrituri în care locuiau. Îi făcea asta mai puțin amărâți? Păi, locul de muncă nu era asigurat, era obligatoriu. Alături de locuință, erau mijloacele principale de control a populației. Era o întreagă poveste cu buletinul și buletin de oraș. Buletin de București. Oamenii nu puteau locui oriunde. Era doar un control asociat unei uniformități a sărăciei, a mizeriei. Ca acum, în Rusia.
Dar, să lăsăm amărâții. Politica socială din România a creat niște profitori ai societății. În timp ce un angajat la privat are target-uri (plan se numea altădată) asociate cu răspunderi, adică nu poate greși fără repercursiuni, un bugetar este complet lipsit de control și de răspunderi. A dat șpaga la angajare, este omu’ lu’ …, este suficient. Plusvaloarea generată de bugetari ar trebui să fie ceva resimțit de toți, în bine. Dar, nimănui nu-i pasă de acest tip de plusvaloare. Această categorie privilegiată este completată de speciali, cei care primesc pensii nesimțite, pensii pentru care nu au cotizat.
Ei da, a fost creată o categorie socială deasupra celorlalte, care ar putea fi o clasă socială – bugetarii. Creatorii marxismului n-au intuit-o. De fapt, alături de amărâți, este o categorie artificială, întreținută astfel pentru scopuri electorale. Unii controlați prin mizerie, ceilalți prin avantaje.
Iată cum lupta de clasă capătă valențe noi – jos bugetarii.
Foto: foaienationala.ro.
P.S. Lupta de clasă era și numele unei reviste lunare, organ teoretic și politic al CC al PCR (PMR) – tii, ce mișto sună. Vă ofer un link privind opera fostului președinte al Academiei, Eugen Simion. Textul integral al operei în scribd. La această maculatură se făceau abonamente obligatorii de tipul „două pe fiecare departament”.
Născut pe lista neagră 