Unul la Londra, prilejuit de încoronarea cu fast a Regelui Charles al III-lea. Lume multă, spectatori, chiar și un mic protest antimonarhic. Invitați de toate felurile, capete încoronate, șefi de state. Paradă militară cu spectacolul aviatic anulat în ultimul moment din cauza vremii. Veselie, petrecere, relaxare.
Celălalt, în Piața Roșie. Paradă militară care degajă forță, amenințare, menită a înspăimânta lumea întreagă. Rachetele Sarmat, ogive atomice – ce tari suntem noi. Doar niște toarși în tribune încărcați de tinichele. Omagiu toarșului Putin, marele izbăvitor, întregitorul imperiului mizeriei.
Cineva îmi comenta că singurul merit al lui Charles este sângele albastru. Da, în afara faptului că a fost educat toată viața pentru asta. La repetiții, a fost interpelat de un trimis al unei Tv românești, destul de neprotocolar. Charles s-a oprit însă și a vorbit foarte frumos despre România, am fost impresionat, era extrem de sincer vorbind ca un om normal. Dar nu contează, credeți că Putin ar fi reacționat la fel? S-ar fi oprit să zică ceva de rău (n-am pretenția să zică de bine)? Eu cred că nu i-ar fi ajuns nimeni cu prăjina la nas, iar reporterii și-ar fi riscat viața.
Tot privind comentariul pomenit, oare pe cei care au condus România ultimilor peste 70 de ani, pe cei care n-aveau sângele albastru, ce merite deosebite i-au propulsat în vârf? Poate crimele din anii comunismului? Ce talente ascunse aveau? România a avut parte doar de mizerie în vremea ălora, pe model rusesc – stăpânește prin mizerie. Dar următorii, ce rahat făcură pentru țară? Fiindcă sunt câteva sute de mii răsplătiți baban cu speciale.
N-aveau, n-au sânge albastru. Știți ce i-a propulsat pe toți? Vă spun eu – sângele noroios. Cei mai mulți sunt cei sosiți pe tancurile sovietice sau ridicați de acestea din noroaiele patriei pe care urmau să o distrugă. Acum sunt poate nepoții lor. Oameni care nu știu prin ce stepe le-a căzut buricul, oameni fără niciun Dumnezeu. Desigur, oricâte crime și hoții ar fi comis strămoșii lor, părinții lor, chiar ei înșiși, toți debordează de patriotism. Ați remarcat că este foarte greu, chiar imposibil să afli detalii despre părinții potentaților? Care-o fi misterul, motivul?
Aceștia sunt cei cărora le datorăm mizeria materială din care încă nu izbutim să ieșim. Dar, mai ales, sângelui lor noroios le datorăm mizeria morală din care nu întrevăd ieșirea. Dar, deși prin vene le curge noroi, toți aspiră la o albăstrire a sângelui. Nu contează cum, albastru să fie – titluri nemeritate, furate, falsificate, studii imaginare, petreceri așa cum își închipuie ei că ar face unii nobili și nu trebuie uitată vânătoarea. Le satisface dorința de sânge, își afirmă puterea asupra unor viețuitoare mănate în bătaia puștii lor.
Dar să ne întoarcem în Piața Roșie. Orologiul de pe Spasskaya a bătut cu exact un minut întârziere. Cea mai scurtă și tristă cuvântare a nebunului – cum luptă ei pentru noi toți (nerecunoscătorilor) ca să ne apere de naziștii de peste tot (Stalin și poporul rus libertate ne-a adus), ca să apere familia tradițională (probabil de homosexuali). Aproape că mi-a stârnit mila, în fond e și el un pitic care are o mică realitate paralelă. Paradă mică, altă dată nu se mai terminau raketele, avioanele de vânătoare. Acum, parcă ar fi terminat rachetele în Ucraina și fără splendoare avioanelor. Omniprezent, steagul sovietic, al partidului comunist și al comuniștilor din Romania (acum își neagă originea, dar cine-i crede). N-am remarcat simbolul Z, sper că nu l-au uitat fiindcă restul lumii n-are cum să-l uite. Nebunul n-a mai avut nevoie de pătură – fie era o sosie mai puțin friguroasă, fie i-au pus izmene d-alea groase, antiatomice, de soldat în Novaia Zemlia.
A dat mâna cu veteranii din tribună ticsiți de tinichele, călduros, ca și cum erau de-un leat. Ei i-au arătat solidaritatea – arde-i, doar Ucraina e a noastră. Unii, crezând că au un cuvânt de spus, mai ciripeau ceva. E singurul minut din an în care se pot sugestiona că odată ieșiți din sistemul lor, mai există, nu sunt doar morți vii. Ucrainienii i-au lăsat să se dea în spectacol, dar rușii i-au bombardat intens, doar că Bahmutul nu l-au luat. N-au fost în stare nici măcar de acest mic cadou pentru conducătorul suprem, oricât și l-a dorit acesta, nu c-ar fi avut vreo importanță. Trist totul, foarte trist – un nebun care și-a tăiat singur orice ieșire, care va pierde și dacă ar câștiga.
Am trei întrebări pentru cititori:
- E de preferat noroiul roșu sau sângele albastru?
- Nebunul va mai vedea un 9 mai?
- Credeți că Charles ar fi în stare să se gândească la o lume britanică pe modelul celei ruse?
Foto: womenshealthmag.com, ft.com.
Născut pe lista neagră 