Solidaritate

Nu cred în asta. Suntem prea aproape de comunism. Cel puțin moral, nu cred că am izbutit să ne desprindem. Ce este aia solidaritate. Bugetarii să fie solidari cu ceilalți angajați. Cum ar putea fi solidară o masă de stătători la stat (vedeți ce exprimare blândă am găsit) cu cei ce muncesc cu adevărat? Mi se pare doar culmea fățărniciei.

Toți salariații primesc o retribuție corespunzătoare aportului personal la activitatea angajatorului. Chiar și la noi, asta e teoria. Nu lucrezi, nu primești lovele.

Practic, sintagma solidarității bugetarilor este o recunoaștere a faptului că aceștia primesc bani degeaba. Adică, li se reduc veniturile nu fiindcă nu lucrează, ci ca să fie solidari. Sper ca guvernul să rețină și faptul că activitatea bugetară se face cu jumătate din angajați, fiindcă acum această stare este recunoscută oficial. Sper să nu uite asta fiindcă noi toți îi plătim degeaba, fiindcă nimic nu le justifică existența parazitară.

Desigur, vor protesta, își vor exprima indignarea, își vor număra copiii, părinții, vor încerca să-și justifice numărul (știți deja, două la primărie, două la prefectură), vor sabota, vor fi sprijiniți de psd & co., fiecare bănuț va fi rezultatul unei lupte.

Dar singura soluție de redresare bugetară serioasă, de durată, cu beneficii pentru toți, chiar și pentru ei, este asta – reducerea drastica a cheltuielilor salariale bugetare care au fost mărite artificial, de aproape trei ori, în ultimii ani.

Asta va relaxa bugetul, va permite abordarea de investiții, adică locuri de muncă reale, productive. Masa monetară de pe piață se va reduce, consumul va intra în limite normale, valoarea banului va crește. Totul fiindcă oamenii vor reînvață că fiecare bănuț trebuie muncit.

Dar cred că trebuie să mă trezesc, nu e timp de visuri.

Foto: taradinvis.ro, arhiva personala (cineva muncește – albinuța).