TR

Am parcurs aproape 3.500 km prin Turcia timp de peste trei săptămâni – un pic din partea europeană, strâmtoarea Dardanele, litoralul mediteranean până spre Mersin, podișul Anatoliei, Cappadocia, Istambul. Nu am văzut estul Turciei și litoralul Marii Negre. O zonă remarcabilă de recreere este Fethyie.

Sunt impresionante golfurile/golfulețele, insule, Marmaraua și Mediterana, vegetația mediteraneană, ariditatea Anatoliei, peșterile din Capadocia, un mic peisaj carstic controlat/trucat, Istambul (n-a prea mai rămas mare lucru din Constantinopol). Probabil cititorii mei le-au cam văzut (n-am spus foarte mulți dintre cititori fiindcă nu sunt foarte mulți cititori).

În sfârșit, trec la subiect – ce am remarcat și m-a impresionat la turci. Întâi vă mărturisesc că am plecat cu un clișeu fals, acela că Turcia ne-ar fi inferioară economic. Turcia are de trei ori suprafața României și de patru ori populația noastră, deci ceva mai mare densitatea, dar aici cântărește mult Istambulul (aproape 14 milioane locuitori); populația este mult mai puțin omogenă. Populația nu trăiește în confortul și cu automobilele arătate prin telenovelele lor, probabil că nivelul lor de viață este mai scăzut ca al nostru. Sunt foarte multe automobile Renault, în special R12 (oarecum Dacia 1300) – au o fabrică de foarte mulți ani. PIB nominal este de mai mult de patru ori mai mare ca al României.

Se muncește destul de mult și în weekend, inclusiv la autostrăzi. Ei, care răspândesc legume prin toată Europa, le cultivă în „piatră seacă”. Sunt sere și pe malul Mediteranei și în Anatolia. Sunt sere și de bananieri. Sigur, producătorii de chimicale și semințe fac bune afaceri cu acești fermieri. Problema este că și turcii au căzut în acestă capcană – mănâncă acest tip de prospături. Nu știu dacă românii vor scăpa și vor izbuti să mănânce roșii adevărate, dar măcar își pun problema. N-am remarcat nimic în sensul acesta la turci.

Autostrăzile și drumurile lor expres sunt o încântare. În ritmul de azi, vom fi la fel peste minim 50 ani. Benzile de circulație sunt late ca și la noi. Drumurile sunt întreținute constant. Am văzut și câteva tuneluri cu autostradă, frumos realizate.

Am fost într-o perioadă de ramadan, așa că serile cam umpleau cârciumioarele dar, nu i-am văzut bând decât bere și niciodată beți.

Era campanie electorală și televiziunea lor se comporta cam ca TVR-ul prin ’90, oricum, cel mai carismatic și cu discurs era Erdogan, ceilalți erau palizi rău. Probabil unii erau figuranți (mai țineți minte la noi?).

Odată la prânz, eram la o terasă la Mediterana (erau multe terase împrejur). Era probabil o zi națională sau sfârșitul alegerilor. La un moment dat, la radio s-a cântat imnul și toți mesenii (mai puțin noi) s-au ridicat în picioare și au dus mâna la piept. M-a impresionat și neplăcut și plăcut. Am încercat fără succes să le descifrez expresiile. Nu știu resorturile care i-au îndemnat, însă mi-au adus aminte de vremurile mizerabile.

În ce privește circulația, accentul era pus pe fluiditate. Un șantier de întreținere cu restricție la o bandă nu însemna restricție de viteză. Am văzut radare, dar nu făceau din asta un scop al poliției rutiere.

Poliția turcă merită o atenție specială așa încât, deschid o nouă pagină.