Și-așa l-am cunoscut pe …

Vă spun un banc – Cum l-am cunoscut pe Lenin. Ivan Ivanovici povestește. Eram la Smolnâi. Cum mergeam eu pe culoarul ăla lung, lung cam legănat că nu înghițisem decât juma de votcă, mă ciocnii de unul care-mi zise „Eu sunt Vladimir Ilici”. I-am zis și eu: Ia mai dă-te-n … mă-ta Vladimir Ilici. A doua oară, la Kremlin, iar cu doar juma de votcă, iar mă ciocnesc de unul care zice „Eu sunt Vladimir Ilici„. I-am spus și eu: Ia mai dă-te-n … mă-ta Vladimir Ilici. A treia oară, … Ia mai dă-te-n … mă-ta Vladimir Ilici. Și-așa l-am cunoscut pe Lenin.

Dar eu vă povestesc cum l-am cunoscut pe Copilul Minune. Oprii la o benzinărie pe Râmnicu Vâlcea. M-am apucat să-mi fac plinul fiindcă îs prea zgârcit să pun pe altul și nu știu dacă nu-mi face un pocinog. Alături, pe partea cealaltă a pompei, era o mașină albă, cu un căluț ca emblemă. O clipă, m-am gândit că ar fi un Mustang, mașină care-mi place, dar n-am condus niciodată. Observ că e cabrat. E Ferrari. Mi-a dispărut interesul. Oricum, un Mustang ar fi trebuit să fie roșu, dacă se respectă. Când, văd personalul stației năvălind. Abia atunci m-am prins că ăla căruia i se făcea plinul era Adi (nu Bombonel, Minune).

Avea număr de Germania, ceva cu ADI. Chiar sunt curios ce șmecherie era pe acolo, că nu-l văd pe Adi (Minune, nici pe Bombonel) plătind impozite.

Am așteptat liniștit să mi se umple rezervorul. Puteam pleca fără probleme, n-ar fi observat nimeni nimic. N-am plecat, am plătit și m-am cărat. N-am făcut o poză cu Minune, s-o pun pe net, să moară dușmanii mei.

Acu, îmi pare rău (că nu muriră dușmanii). Toți milițienii au poze cu ăsta, eu nu. Jăndarii care vrură să mă caftească pe 10 august, au poze cu ăsta, eu nu.

Până la urmă, ia mai dă-te-n … mă-ta băi Adi (Minune, nu Bombonel). Dar Bombonel?

Foto: stirileprotv.ro