Cărțile copilăriei

Îmi aduc aminte cu nostalgie de miile de cărți citite și recitite în copilărie. Cărți de călătorii, cărți cu aventurile vânătorilor de balene, cărți cu mari exploratori. Pe câte meleaguri m-au purtat, la ce ținuturi extraordinare am visat. Chiar așa, născut pe lista neagră, nimic nu te poate împiedica să visezi.

Țara de Foc, Punta Arenas, Ushuaia, strâmtoarea Magelan, canalul Beagle, capul Horn cu furtunile lui, Antarctica cu aisbergurile ce o înconjoară, Falkland, insulele Shetland de Sud, pasajul Drake, Patagonia cu pampasul – erau numele din visurile copilăriei. Ce mult mi-am dorit să le văd.

Până la urmă, le-am vizitat. Trebuie să vă spun că le-am visat, mi le-am închipuit, așa cum arată în realitate, așa cum le-am văzut.

Țara de Foc – Tierra del Fuego este împărțită între Chile și Argentina în urma unor războaie a căror câștigare și-o arogă fiecare din cele două. Chile cred că deține un procent mai mare împreună cu întreaga strâmtoare Magelan, lucru de mare importanță la sfârșitul secolului XIX începutul lui XX când nu exista canalul Panama. Chile are un feribot peste strâmtoare care ar permite cumva afirmația că drumul Pan-American se termină la Ushuaia (Argentina). Argentina are două drumușoare care se termină la mare (unul prin Chile), dar care n-au nici un semn de feribot pe hartă și nu mă miră asta.

Argentina afirmă că Ushuaia este ultimul oraș al lumii, capătul, dar este doar un marketing. În realitate, Chile are Puerto Williams ceva mai la sud tot pe canalul Beagle, un oraș cu aeroport și două terminale de feribot. Oricum, mici localități mai există atât în Chile cât și în Argentina.

Bătălia se poartă acum pe popularea zonei. Argentina a introdus facilități fiscale în Ushuaia și a reușit să mute câteva întreprinderi aici. Asta nu înseamnă că fiscul lipsește din Ushuaia. I-am văzut clădirea și pe toate ușile micilor afaceri este lipită o hârtie cu cod de bare, probabil identitatea fiscală. Presupun că și Chile a luat ceva măsuri similare.

Am vizitat Punta Arenas care continuă să fie un oraș important deși strâmtoarea Magelan nu mai e atât de frecventată acum. Am fost la o colonie de pinguini în strâmtoare pe insula Magdalena.

Dar cel mai mult mi-a plăcut Ushuaia. Este așezată într-un fel de scoică scobită între munți pe malul mării. Cel mai frumos este ambientul zonei, munții care o înconjoară, micul arhipelag al Tării de Foc care este în față și care lasă impresia că orașul este la o întretăiere de canale.

Dacă comparați o hartă a zonei chiliană cu una argentiniană, veți avea surpriza că majoritatea reperelor geografice au denumiri diferite, expresie a rivalității și adversității dintre cele două state.

Dar cum credeți că se numește aeroportul din Ushuaia? Aeropuerto Malvinas Argentinas. Malvine este numele argentinian al insulelor Falkland.

11 comentarii la „Cărțile copilăriei

  1. Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră

  2. Pingback: De ce îmi plac călătoriile | Născut pe lista neagră

  3. Pingback: Diego | Născut pe lista neagră

  4. Foarte frumos! Minunate sunt cărțile si visurile copilăriei… Merită unele sacrificii la maturitate pentru a le retrăi (emoțional) în (cruda) realitate.
    Dar, printre cărțile copilărie nu s-a numărat cumva si „De la Pământ la Luna” de Jules Verne? 🙂 Sau să fi citit „Seniorii războiului” de Gerard Klein. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu