Ce-i aia artă? Arta proastă este tot artă? Există artă proastă? Dar, ce-i aia, bună sau proastă? O grămadă de întrebări existențiale cu răspunsuri subiective. Voi reveni asupra subiectului.
Scurtând, nu știu cum am fost capabil (mai degrabă, incapabil) să mă înscriu la un spectacol folcloric la Parintins. Dar, ce-i aia folclor? Folclorul este legat cumva de istorie. Poate exista cu adevărat după 200 de ani, dar după 100? Iar chestii subiective, de interpretare.
Inuiții sau ce-or fi fost ei, asiaticii, au populat America, pornind din nord, ajungând până în Țara de Foc, au creat civilizații pe parcursul a mii de ani. Europenii le-au distrus în mai puțin de 100 de ani, sub lozincile civilizării sau a creștinării. De multe ori, n-au avut nevoie de nicio lozincă, au luat ce-au vrut, au comis orice porcărie pentru asta. Acum, mare paradă de corectitudine politică. În sfârșit, am pierdut niște lovele degeaba, pentru o făcătură. Probabil, artiștii munciseră ceva, plătiseră sigur un coregraf, dar asta nu înseamnă artă. Arta necesită muncă, dar munca este extrem de rar, artă.
Tot plutind la vale, am revenit la Alter do Chão. Aici, trebuiau să mă ducă într-o pădure. Nu, nu ca să mă lase acolo fiindcă e rezervație și nu acceptă câni. Mi-au arătat o junglă ecuatorială cu ceva arbori de peste 1.000 de ani – rainforest. Vegetație specifică, mai ales arboricolă, prin care este o cărare pe care cred că o întrețin, altfel, pe aici, într-o săptămână, … Iar tot felul de fructe, de data asta m-am riscat😀. Am reținut doar câteva specii de mango, cacao, açaí, cocos, și de arbore de cauciuc. Ideea era că pădurea oferă tot – hrană, apă, fibre textile.
Vă mai aduceți aminte autobuzele TV? Încă nu știau deștepții că prescurtarea TV va reprezenta cu totul altceva pe plan mondial. La un moment dat, Vladimirescu intrase în dizgrație, sau era considerat agent sovietic kaghebist, sau ajunseseră la concluzia târzie că se potrivește ca nuca în perete și o numiseră fabrica Autobuzul. Așa a fost privatizată și i-au pus cruce. Ei, la Alter do Chão aveau doar autobuze scârțâitoare din alea, praf, ferestre deschise fiindcă n-au aer condiționat. Nu sunt TV, în rest, la fel.
Dar, cine credeți că era ghidul? Ăla care avusese hrana asigurată😀. Era însoțit de unul cu macheta – machetaru’ (analogie cu țapinaru’😀). Da, jungla este frumoasă, ar fi fost și chiar dacă ne trăgea o ploaie din aia de Ecuator, bine că nu s-a întâmplat. Ne-au dus cu autobuzul ăla prin noroaie, pe o cărare îngustă, vreo 10 km, spre Tapajós. Acolo am coborât din autobuz pentru a merge pe cărări. Urmau să ne ia autobuzele (erau trei) de pe drumeag, mai spre intrare.
Tocmai văzusem ce mi-au arătat, gustasem ce-mi dăduseră și mă pregăteam să fredonez În pădurea verde. Numai că, am ajuns la drumeag, ne-am urcat în autobuz, și … după vreo două sute de metri ne-am oprit. Primul autobuz rămăsese în pană pe drumeagul înnoroiat, blocându-l. Plecarea din Alter do Chão urma în vreo două ore.
Emoții, pierduți pe Amazon, prizonieri în rainforest😀. Waw, ce grozav! Asta, da aventură. Machetarii rezervației și-au dat toată silința. Ne-au condus la intrare, ne-au dat internet moca, s-au dus cu o motoretă și ne-au cumpărat niște baxuri cu apă, s-au mai dus odată și ne-au luat niște pepene verde pe care l-au tăiat cu macheta, ne-au lăsat să ne facem nevoile la ei (țineți minte, eu îmi apăr sărăcia și nevoile și …). Doar că, îndărătnicul autobuz nu s-a reparat singur. S-a umplut unul de noroi jucându-se de-a mecanicul amator, degeaba. După mai mult de două ore de prizonierat, în sfârșit, vine un alt autobuz similar. Ne-am înghesuit toți în el, n-aveam de ales. Mai aveam două ore până la Alter do Chão. Gazdele ne așteptau înnebunite pe cheu. Eu n-aveam emoții, nu eu îi contractasem p-ăia ci, chiar gazdele. Și, ce să vezi și să nu crezi – seara primesc o notiță precum că îmi dau 150 $ de cheltuit la bord. Ha!😀 Culmea este că nu am reclamat eu.
Alter do Chão a fost ultimul contact direct cu pământul Braziliei. Mai rămân o zi pe Amazon. În rest, Amazonul nu încetează să mă uimească. O imensitate de ape. Puțin mai înainte, am crezut că am ieșit în Atlantic, nu se vedeau malurile în sensul în care navigam, dar mai erau 70 km. Nu am cuvinte pentru a-l descrie – uriaș. Ieșim prin Amazon Bar (bratul mai important din nord.
Vă mai împărtășesc câteva impresii, mai ales economice. V-am scris că brazilienii sunt cu precădere catolici. Este valabil doar pentru aglomerări urbane. Pe la sate predomină protestanții, mai ales, sectele neo. Investesc bani pe acolo, întrețin școli și grădinițe. Așa se face prozelitism – cu cei mai amărâți și prin educarea tinerilor în noul spirit.
Există o prezență militară accentuată, mai mare ca în Argentina pe care o criticai recent. Se manifestă mai ales în domeniul internelor – poliții, jandarmerii, locale sau federale, o grămadă. Ușor de înțeles în condițiile absenței locurilor de muncă. Cum sunt folosiți, cred că știți. Faptul că sunt mulți, nu înseamnă siguranță pe străzi – o știu chiar de la ei.
Sunt multe case care folosesc azbest, chiar mai noi. Știu că există și pe la noi, dar măcar este interzis formal.
Manaus are ceva industrie, chiar în condițiile pe care vi le-am scris. O rafinărie de petrol, altele legate de Amazon. Benzina este totuși 1,1 – 1,2 $. Pe Amazon am văzut vase mineraliere. Îmi aduc aminte că, pe vremuri, importam minereu de fier – poate pentru asta sunt mineralierele. Pe lângă Alter do Chão, am văzut și câmpuri cultivate, am recunoscut doar porumbul semănat foarte des (nu ca la noi). Asta înseamnă că brazilienii nu se hrănesc doar cu ce culeg la trezire din copacul ce le umbrește casa😀. Brazilia exportă bumbac, zahăr din trestie, cafea, fructe exotice, făină de manioc, cauciuc natural.
Orașe sau sătuce au obiceiul caselor diferit colorate. Cred că l-au inspirat pe Vanghelie, ăla care o garanta și continuă s-o garanteze pe M-me Andronescu.
Există multe motociclete, scutere, biciclete. Se folosește sistemul moto taxi, dar nu-mi este clar dacă este sau nu cu driver. În marile orașe am remarcat destule mașini electrice.
Suntem oarecum in sezonul secetos. Când vine ploaia – vine repede, pleacă la fel de repede, este însoțită de multe ori de o ceața extrem de deasă. Și ceața apare și dispare la fel de repede.
Cam târziu, pe la 3°30′ nord de Ecuator, făcură și un fel de botez. De fapt, am trecut prima dată Ecuatorul spre nord în Atlantic, înainte de a intra pe Amazon. Apoi, am mai trecut odată spre sud, odată spre nord Ecuatorul navigând pe Amazon. Primele două dăți, au fost la ore complet nepotrivite, a treia a fost însă seara pe la 8. Dar au ales să facă petrecerea lui Neptun mai târziu. A fost un fel de spectacol cu un scenariu făcut de un profesionist, improvizat de echipaj, cu o costumație sumară și un trident cam mic. Musafirii doar au aplaudat, n-a fost o participare a acestora deși, demonstraseră că pot. Vreo cinci șefi (cei mari) au stat la o masă. Mi-ar fi plăcut să-i văd în mulțime, la fel ca în restaurant. Baie în înghețată, apoi a trecut echipa de șoc care a făcut iute lună totul, inclusiv piscina. Șeful echipei a muncit la fel cu ceilalți. De, am rămas cam nedumerit – am fost sau nu botezat?
Mai devreme, o capitão ne-a mărturisit că pe Amazon n-a prea dormit nicio noapte😀, de griji – iată că s-a sacrificat pe sine pentru noi. Sunt sigur că ați mai auzit lecția asta.
Am o propunere de încheiere, constructivă. Să importăm niște piranha, să facem o crescătorie. Dacă avem în vedere slăbiciunile justiției noastre (tocmai i-a făcut iar scăpați pe unii), poate i-ar putea fi de ajutor. Mă gândesc să-i prăsim pe brațul Belina, acolo hrana vine singură. Aștept alte propuneri.
P.S. Am abuzat de emoticoane, n-o voi mai face.
P.P.S. Seara am găsit pe pernă un certificat de botez. Îmi place exactitatea și am constatat menționarea a doar două traversări de Ecuator, cele de pe Amazon. Am rămas cu o mare suspiciune.
P.P.P.S. Amazonul este galben. Dacă poza este cu Amazonul și are pete oarecum albastre, sunt umbrele norilor. Albastrul provine din reflectarea cerului. Când apa nu este galbenă, este alt râu sau lac despre care v-am scris.
Născut pe lista neagră 