Când vii de nicărí

Pe la începutul lui ’90, o bătrână de la țară intervievată declara că nu-i place Iliescu fiindcă „vine de nicărí” (cu accent pe ultima vocală). S-a dovedit că multă dreptate a avut.

Și ceașcă venea de nicărí. Când s-a trezit cu un pistol în mână, a împuscat țăranii de la Vadu Roșca. Dar câți alții ridicați de tancurile sovietice din zloată veneau de nicărí. Cum se manifestă unul care vine de nicărí și se trezește deodată posesor de mari puteri? Păi, tomnai v-am spus – împușcă țărani. Îi mai place să împuște și animale care-i sunt aduse în bătaia puștii. Dar oare îi e de ajuns? Nu. Trebuie să se și bucure, să-și celebreze puterea.

Cum face asta? ceașcă avea de-a lungul și de-a latul țării o mulțime de așezăminte zise „cabane de vânătoare”, situate în locuri ferite. Acolo ținea festinuri, chiolhanuri în timp ce nouă ne ghiorăiau mațele și ne uitam la rafturile goale din alimentare. Acolo lingăii îi gâdilau orgoliile cu gândul că vor avea și ei chiolhanurile proprii. Orgiile periodice erau o preocupare continuă a întregului activ de partid și de stat. Chiar și cei mai mici – milițieni, securiști – își permiteau câte o orgie ca să se bucure și să arate că pot.

S-au schimbat lucrurile după ’90? Nu. Aceleași neamuri proaste, puii lor, fac ce au învățat de la părinți, ce le e scris în ADN – beții, chiolhanuri, orgii – așa se bucură ei. Așa arată că pot. Să nu-l uităm și pe marele maestru al tăierii porcului, azi la răcoare.

Ba uneori festinurile se desfășoară chiar în locurile sfințite de bețiile lui ceașcă, așa, pentru continuitate.

V-am scris lucruri necunoscute? Nu, toată lumea le știe. Atunci, de ce vă mirați de orgiile din Caracal ale celor care vin de nicărí?