Jjjmecheri

Ce ne-am face oare fără ei. Înainte, erai aprozarist, erai șmecher. Erai măcelar, erai șmecher. Nu mai vorbesc de milițian, securist, activist. Toți ăștia erau șmecheri  că puteau face rost de orice, de la hârtie higienică la benzină, de la carne la vată, uneori chiar și vreo viză. Erau cei ce puteau călca regulile, în general nesimțiții, cei ce huzureau pe lipsurile celorlalți.

Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, veacul înaintează, nu-i așa? Lipsurile și vizele au dispărut, antenele de bulgari nu mai sunt necesare, nesimțirile au luat alte forme.

Vi-l amintiți de unul din frații Becali scuipându-l pe altul în direct la Tv ca să ne arate tuturor ce înseamnă să fii jmecher? Sunt pline emisiunile Tv de exemple de șmecheri prosperi. La ce bun să înveți, la ce bun să muncești, la ce bun să plătești impozite, dacă poți fi șmecher fără nici un efort.

Îți cumperi o mașină ultra-bengoasă și încasezi ajutor social, fiindcă ești șmecher. Îți lași bengoasa în mijlocul străzii tot d-aia. Ai un post la stat, bine plătit, fără vreo sarcină, fără nicio răspundere, ești șmecher. Dacă e vreun post din ăla cu pensie devreme, chiar specială, e clar că ești șmecher.

Dacă de ești parlamentar sau vreun ministru, consilier, atunci ești mare șmecher. Vă iert de înșirarea șmecherilor  administrației locale și de alte sinecuri ale statului mafiot. Fiindcă se ivi o nouă categorie de șmecheri.

Zilele trecute stăteam la coadă la Podul Lemaitre. L-am văzut pe unul excesiv de grăbit, recunosc că l-am și obturat nițel. La baza numărului avea scris Internatuional Police Association. În graba lui, a decis să intre dincolo de parapet și de șina tramvaiului, pe sensul celălalt, deși în intersecție dirija unul, probabil un local (așa merg lucrurile – primăria e păzită de o privată, localii fac treaba poliției, poliția nu știu ce învârte). Așadar, omul nostru a traversat pe celălalt sens. Mi-am zis – alți șmecheri. Iată ce-i cu noii șmecheri. Citez de pe site:

Poate că este greu de crezut, dar cei mai mulți membrii ai I.P.A., și este vorba, în primul rând, de cei care au contribuit în mod substanțial la consolidarea și extinderea organizației, au o mare capacitate de comunicare și relaționare. Dublată de puternice sentimente de omenie, întrajutorare, toleranță și bună-cuviință, acești oameni au făcut din prietenie un mod de a fi. Pentru ei, prietenia generează ocazii și prilejuri de a se cunoaște, de a se apropia și este principala sursă care le alimentează dorința de a stabili relații noi.

Într-adevăr, pare greu de crezut. Textul mi-a adus aminte un banc vechi. Un milițian mardeiaș (precum Buldogul), toca un infractor. La un moment dat îi spune: Am să te omor acum, dar îți dau o șansă – eu am un ochi de sticlă, dacă-l ghicești, scapi. Se uită infractorul, se uită și ghicește. Milițianul îl întreabă cum a izbutit. Infractorul îi răspunde: Am zărit în el un licăr de omenie.

Este vorba de un ONG – Asociația internațională a Polițiștilor – Secția Română, foarte probabil din seria celor finanțate de buget, adică un ONG jmecher. Vă scutesc și de statutul ONG-ului, dar ar fi foarte interesant de cunoscut numele celor 25 de membri fondatori. Presupun că grăbitul meu întârziase la o întâlnire culturală. Mai citez de pe site:

Prietenia a fost cea care, încă de la început, a reprezentat, pentru organizație, temelia pe care au fost construite, cu timpul, toate mecanismele de funcționare.

Cred că au greșit puțin, nu cred că p-acolo funcționează prietenia, poate șleahta, gașca. Mai este ceva interesant. Site-ul mamă declară 360 mii de membri, al nostru 58 de mii, locul doi după Germania. Citez de pe acest site:

Suntem o organizație neguvernamentală, iar obiectivele noastre sunt crearea și consolidarea legăturilor de prietenie între membrii serviciului de poliție, promovarea cooperării internaționale în domenii sociale, culturale și profesionale, încurajarea coexistenței pașnice între popoare și păstrarea păcii mondiale, îmbunătățirea imaginii publice a serviciului de poliție …

De pe urma limbajului de mai sus, am mai săpat un pic. Organizația a fost fondată în 1948-49 de Arthur Troop cu o diplomă la Oxford, cu o perioadă de trei ani școlarizare în istoria Rusiei, și o vizită/bursă în URSS în minunatul an 1934. Îmi mai aduc aminte că am citit că în anii ’50, cei trei șefi ai serviciilor secrete britanice au fost agenți sovietici. Mai departe nu îndrăznesc să mă gândesc.

V-am tot scris despre vârfurile poliției române, nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată de bine. Talpa nu e cazul să v-o prezint, îi vedeți pe stradă, la TV. Mai puțin norocoșii îi cunosc direct. Nu mă refer la infractori, scriu despre oameni normali care au nevoie uneori de ei, sau au vreo contravenție. Vi s-a părut că știți pe vreunul care a ajuns acolo din vocație, din pasiune? Sau doar pentru salarii și pensii?

Revenind, ce activități culturale i-or fi implementat șmecherului ăla tupeul?

Foto: cancan.ro