Zdrențe

Despre morți, numai de bine. Doar că Zdrențele, tot asta rămân. Cea mai mare parte din personajele de mai jos sunt moarte.

După cum știți, eu sunt cu dosarele. Totuși, uneori trebuie să le faci inventarul. Într-o asemenea campanie, găsii scrisorile unor Zdrențe (știți dumneavoastră de care). Scrisorile au fost la gazeta de perete – primele două puse pe 18, a treia pe 25 decembrie 1989.

Primele două sunt emanate la începutul revoltei de la Timișoara și sunt adresate „TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU, SECRETAR GENERAL AL PCR, PREȘEDINTELE RSR” pentru a concretiza legătura directă dintre mase – masa rahatului și moțul acestuia. Desigur, masele sunt reprezentate cu cinste de două Zdrențe. Una începe cu „Purtând în inimă și gînd„, cealaltă „Cu profund respect și alese sentimente„. În cuprins, cele două Zdrențe dau glas recunoștinței și adeziunii față de hotărârea plenarei cc al pcr, privind legea majorării retribuțiilor și a pensiilor elaborată din inițiativa lui tov. ceașcă.

Primul semnatar era un puțoiaș angajat prin ’88, de origine extrem de sănătoasă și nevastă cu ouă grele. După ’95 și-a deschis o firmă, afaceri cu statul. N-am apucat să-i trimit pe fax pentru amuzamentul angajaților hârtia asta fiindcă a dat colțul. Nevastă-sa a activat paralel la un ONG cu sediul într-o clădire MAI și în guvern – în toate guvernele adică, indispensabilă. Cu doi copii, s-a remăritat cu un personaj extrem de îndoielnic despre care am scris.

Al doilea semnatar a ajuns prin ’92 director adjunct, am avut un conflict frontal cu el fiindcă nu vroia să-mi aprobe banii de pe un „acord„. Mi i-a dat după ce l-am bălăcărit zdravăn, fără nici un menajament. Nu știu ce s-a mai ales de el sau dacă a dat și el colțul.

Al treilea document este o „declarație de adeziune” care începe cu „Noi lucrătorii” – remarcați noul termen. Anunță schimbarea numelui instituției (fusese rebotezată de ceașcă), că s-a „constituit Comitetul local al FSN” care „a preluat conducerea activității” – știți „la vremuri noi, tot noi„. Mai declară și „aderarea în întregime la ideile” din programul CFSN (acelea propuse de Ilici și corectate de Petrică) și „subordonarea la acest organ instaurat prin puterea poporului„. Se încheie lacrimogen cu „suntem hotărîți trup și suflet„. Semnatarul și-a deschis prin ’90 o firmă care vindea no-name-uri PC propriei instituții. A murit după 2000, cred.

Iată că, în doar o săptămână l-au adulat și l-au scuipat pe ceașcă propriile Zdrențe.

Acum două seri, decrepitul kaghebist a anunțat pe blogu-i dispariția lui Pațaichin. Pe modelul me too, nemernicul scrie că, deși era boss la ape, a acceptat și șefia federației de caiac-canoe. Adică a fost un fel de tătuc pentru Ivan. I-am mulțumit frumos și cu recunoștință pentru sacrificiul făcut și pentru marile sacrificii ce au urmat. Comentariul n-a fost publicat.

Presupun că, dacă-i merge blog-ul, această Zdreanță este în viață și i-o doresc lungă.