AK

Ca și în alte dăți, nu am prea fost interesat de orașe și monumente/muzee, ci de natura spectaculoasă și sălbatică. M-am tot gândit la nordul Canadei și Alaska. Din cauza suprafețelor și distanțelor mari, am decis să mă limitez, deocamdată, la Alaska. Tot făcând planuri, am ajuns la concluzia că litoralul pacific nu prea este accesibil by car, așa că am recurs pentru prima dată la o soluție de călătorie mixtă – o parte excursie organizată și o parte pe cont propriu. S-a nimerit sau așa mi s-a părut mai eficient financiar, să cumpăr excursia de la același furnizor care m-a dus în Antarctica.

N-am să vă plictisesc nici acum cu un jurnal de călătorie, vă voi scrie doar impresiile mele privind diverse aspecte ale locurilor și oamenilor văzuți.

Pe scurt, am vizitat de pe mare și pe teren litoralul de la Vancouver la Seward, apoi m-au dus cu autocarul la rezervația Denali și la Fairbanks de unde am luat o mașină cu care am parcurs vestitul drum Dalton Hwy, cel atât de exploatat de National Geographic, History, Discovery. De fapt, este singurul acces rutier în nordul Alaskăi. Pe timpul iernii, camioane grele aprovizionează și alte centre de la Oceanul Arctic direct peste lacurile și solul înghețat. Vara, oricare din aceste puncte este accesibil doar cu avionul, iar eu doream să simt gustul aventurii și să nu cheltuiesc prea mulți bani – sunt zgârcit.

Așa că, am văzut puzderia de insule, insulițe, golfuri, estuare (the Inside Passage), dar mai ales ghețari care ajung la mică altitudine – Glacier Bay, Mendenhall Glacier, drumurile căutătorilor de aur prin White Pass spre Klondike și Dawson City.

Cu excepția rezervației Denali (McKinley), vremea bună m-a urmărit tot drumul. Financiar, AK este cea mai scumpă zonă vizitată de mine – transport, hoteluri, mâncare. În orașe precum Vancouver sau Seattle prețurile sunt mult mai mici.

Dar dacă-i bal, bal să fie.