Orgolii

E în firea umană, orgoliul. Bănuiesc că, sub o formă sau alta, este și prin lista păcatelor. Sigur, fiecare cu păcatele lui. Devine o problemă, orgoliul unuia care influențează destinele altora. În acest sens, pot fi exemple toți dictatorii. Am să-i las în pace pe această pagină, mă voi ocupa doar de două cazuri contemporane. Nu puneți egal între ele, nu sunt egale în nicio privință. Doar orgoliul nemăsurat este trăsătura comună.

Primul caz este al președintelui în exercițiu al SUA, Trump. Tot ce a realizat în viață este rezultatul orgoliului, inclusiv averea. Orgoliul i-a guvernat întreaga viață. Cred că îl calcă pe nervi existența unora mai bogați ca el. Probabil asta a vrut să compenseze prin putere și, cine-i mai tare ca președintele Americii. Acum a pierdut puterea asta și nu poate accepta. În viața lui nu au existat opreliști, le-a învins pe toate, nu poate accepta că există ceva pe care nu-l poate învinge. Eu nu cred că se va opri, indiferent de rezultatul prezentei anchete a Congresului. Dezechilibrul societății americane care poate fi creat de împotrivirea lui va influența întreaga lume.

Al doilea caz este de pe malul Dâmboviței. Este cazul Bombonel. Un personaj important, locul doi al gesturilor penibile din politica românească. V-am mai scris despre el, despre colecția lui de colane și decorații. V-am declarat deja că înțeleg, cumva, orgoliile. O colecție impresionantă de tinichele a avut și ceașcă. Și leana acumulase o grămadă de titluri. S-au risipit precum un castel din cărți de joc – nu aveau o acoperire reală, nu exista valoare în spatele titlurilor și tinichelelor. Bombonel se împăunează ca fiind tartorul celei mai babane guvernări, cea mai de succes. Își asumă întregul merit al prezenței noastre în NATO. Numai că sunt doar afirmațiile lui, eventual susținute de alți doi-trei pesediști. Personal, nu i-am perceput guvernarea ca cea mai performantă prin prisma nivelului de trai, al inflației, al economiei, al abuzurilor. Îmi aduc chiar aminte cu totul altceva, dar nu mai e subiect de actualitate. Intrarea în NATO a fost dorită de noi toți, de cei mulți, a fost începută de Constantinescu. Nu cred că Bombonel avea de ales. Poate ar fi putut s-o mai întârzie, dar pentru asta nu trebuie să spună că el a făcut-o. Eu cred că orgoliul lui ar trebui acoperit de niște realizări serioase, reale care să arate ce om important a fost el, dar astea nu există.

A fost puternic lovit de retragerea Ordinului Național „Steaua României”, în grad de Mare Cruce – vârful de lance al colecției. De la acel moment, Iohannis a devenit o țintă constantă a criticilor lui. Pur și simplu i-a zdruncinat echilibrul moral (cât pe ce să scriu moral-politic). Zilele trecute, Iohannis i-a dat acest Ordin lui Adrian Zuckerman, ambasadorul lui Trump. Pentru Bombonel, a fost ultima picătură – „Iohannis i-a dat lui Zuckerman decorația” lui. Și, explică – numărul decorațiilor este limitat – era a lui. Începe mobilizator „Dragi prieteni”, oare nu-și dă seama că un blog public nu este citit doar de prieteni? M-a amuzat.

Îi citesc mereu și cu atenție blog-ul. Nu sunt singurul, există și cititori de-ai mei care o fac. Are un cor întreg de țuțeri unsuroși. Pentru a citi comentariile, trebuie să ai stomacul tare. Personal, m-aș rușina. Dar pentru el se făcuse restricție de viteză la Cornu, în semn de respect. Cum era de așteptat, acum apar și comentarii cu tentă antisemită. Comentariile nu sunt la liber, ci trebuie aprobate de jupân. Cred că am fost printre primii care au citit pagina și, nu m-am putut abține să nu comentez „Dați mai puțin, să s-ajungă la toți„. N-a gustat ironia, dar am fost mulțumit – mesajul îi era adresat. I-am scris și asta – mi-a citit astăzi peste 50 de pagini, probabil i-au plăcut.

Mă gândesc dacă n-am putea contacta turcii ăia doi. Un vaccin obligatoriu care să limiteze orgoliul la un nivel rezonabil, ar salva omenirea de multe porcării.

Foto: nbcnews.com, ziare.com.