Fericirea trece prin burtă

Cred că se aplică ambelor sexe, nu numai bărbaților, pornind de la tradiționalul rol de gospodină al femeii.

Cum v-am mai povestit (Ce înseamnă să fii client), exista un fel de „bufet suedez” foarte diversificat, practic în tot cursul zilei. În mijlocul restaurantului, în lungul acestuia, erau și sunt o serie de raioane organizate în care ești servit cu orice și oricât.

Antreuri, fel principal, desert, mâncăruri asiatice sau italienești, fripturi de porc, miel, vițel, vită, curcan, pui, rață – clientul are orice alternativă disponibilă. Mănânci orice dorești, în orice cantitate și orice combinație. Era un raion de salate în care clientul solicita și primea într-un bol mare combinația de salată dorită, cu carne, scoici, pește, brânzeturi și orice sos.

Eram singurii care luau numai legumele la care adăugam oțetul balsamic și ulei de măsline. Era salata pe care o mâncam cu carne în general. Singurii la care salata era un adjuvant, nu un fel de mâncare.

Carnea era pregătita și la grătar, dar mai ales la cuptor. Nu știu ce fel de cuptor era, probabil cu microunde fiindcă orice flacără era prohibită, dar friptura era grozavă. O bucată mare, să zicem o pulpă, un jambon mare, din care-ți tăiau cât doreai. Important este că aveai parte de o friptură de vită, vițel, miel (probabil oaie sau berbec după dimensiune), curcan extrem de fragedă.

Am încercat în repetate rânduri acasă friptură de vită, am încercat felurite rețete de fezandare, dar nu ne-a ieșit niciodată atât de bună, ușor în sânge. Am mai mâncat de mult un mușchi de vită fraged la Kislovodsk, în nordul Caucazului. Dar am primit și o friptură mare și groasă de vită, extrem de gustoasă, la un restaurant din Buenos Aires.

Românii au rămas cu o stampilă a foamei pusă de comuniștii cei regretați de prosti. La noi, dacă-ți vine un musafir, te gândești ce să-i dai de mâncare. Dacă te duci în vizită, te aștepți să te hrănească (termen folosit de tov. Iliescu).

Tot așa și noi, am fost orbiți inițial de multitudinea felurilor de mâncare. Treptat, ne-am făcut un șablon de meniu. În final, ni se părea că nu prea avem de ales, că sortimentul mâncărilor este prea redus.

Vorba aia – și de o femeie frumoasă te plictisești, darămite de mâncarea bună.

Un comentariu la „Fericirea trece prin burtă

  1. Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s