Șolohov

M. Șolohov a fost un scriitor sovietic, deținător al premiului Nobel, despre care au circulat o serie de legende. Ei bine, Șolohov ăsta a scris Donul liniștit. Era un capitol în roman care povestea despre o bătrână care trebuia să moară în beneficiul moștenitorului. Cum nu a vrut s-o facă de bună voie, au încuiat-o în casă și, când au scos-o moartă, au constatat că-și rosese pielea opincilor de foame. Scenele sunt extreme și, deși nu-mi mai aduc aminte detaliile, mi-a rămas întipărită în minte atmosfera și duritatea acestei povești – o lume cu adevărat neagră.

Probabil că uneori, ne întrebăm cu toții dacă am făcut tot ce se putea pentru cei dragi. Oare am făcut? Poate bătrânul, știind că n-o mai duce mult, a renunțat singur la un tratament costisitor, gândindu-se la urmași. Poate și-a ascuns boala, poate ne-am făcut că nu observăm suferința lui. În sfârșit, fiecare cu umbrele minții și fantomele lui.

Eu cred că, deși poate eu însumi am greșit, cu sau fără dragoste, trebuie să încerci să vindeci suferințele apropiaților.

Vă întreb – puteți convinge un bătrân pe la 90 ani sătul de viață care a făcut pe el și v-a murdărit casa să nu mai mănânce, să-și dorească moartea? Ați avea avantajul că nu va trebui să munciți după el și casa vă va fi curată. Eu cred că nu este greu de convins și că, dacă ești puțin vigilent, nimic nu va putea să-i schimbe hotărârea de a nu mai mânca. Știu că vă gândiți la tratament, perfuzii, etc. Dar, până la urmă, soarta-i va fi aceeași – nu-i mai simplu să nu mănânce?

Nu vă dezamăgesc, vă povestesc și acum întâmplări reale. Nimic nu este închipuit. Ba chiar am auzit și o poveste cu opinci exact ca cea a lui Șolohov.

Cumplită este viața, bate romanul.