Bătutul mingii

Recent, am comentat pe un alt blog cum că nu prea „le am” la datul cu piciorul – era vorba de meciul cu Norvegia care nu știu cum s-a terminat. În ce privește Norvegia, am parcurs-o la pas și v-am scris deja opiniile mele de la fața locului, politizate, pe câteva pagini.

Dar să ne întoarcem la fotbaliști. Cu destul de multă vreme în urmă, poate zece ani (știți deja că nu uit și nu iert), mergând cu mașina, ascultam un post FM cu o anchetă privind impozitarea fotbaliștilor. Erau invocați niște jucători ai zilei ca exemple și se făcea un fel de supunere la vot. Ba chiar suna cam a împărțire de dreptate – e drept dom-le să-i impozităm, tocmai pe ei? Nu-mi aduc aminte finalul acestei anchete-dezbatere, dar au fost destul de mulți proști indignați „de ce să le luăm banii”.

Din paginile mele nu rezultă că aș fi vreun mare iubitor al statului român, nici că statul român mi-ar fi făcut vreun serviciu, nici că și-ar face cu adevărat datoria. Nu prea le am nici cu capra vecinului. N-are decât să aibă capră, să-i dea lapte mult și să se îmbogățească. Totuși, cred că sunt ceva reguli de respectat într-o comunitate – să respecți bunurile și averea altuia, să respecți intimitatea altuia, să nu faci gălăgie / să nu dai muzica tare fiindcă deranjezi pe alții (nici în pădure fiindcă deranjezi animalele), în sfârșit, să nu strici aerul dacă ești prea aproape de gardul vecinului 🙂.

Sigur că există și premiza legală și necesitatea unui tratament egal al cetățenilor. Știu că-mi veți da o mulțime de exemple de tratament inegal, de Speciali. Este adevărat, dar este foarte important să nu înghițim asta niciodată, să nu existe o atmosferă de acceptare.

La fel și cu fotbaliștii. De ce să nu plătească impozite. Mai umblă vorba și cu promiscuitatea afacerilor din fotbal. Se spune că e o spălare de bani, că se vântură mulți bani negri, că …. Vă rog să treceți în revistă patronii din fotbal, au mai avut procese, au mai intrat pe la pârnaie, oricum, personaje îndoielnice. Ultimul intrat în scenă e prin TR, dar omul din umbră e la pușcărie (pentru un mizilic).

Steffi Graf și Boris Becker erau idolii nemților. Totuși, cu greu au scăpat de închisoare pentru impozite. În locul lui Boris a intrat tac-su. Mai recent, pe la spanioli și pe la portughezi, au fost scandaluri asemănătoare cu fotbaliști vestiți.

OK. Mergem la meci, strigăm Hai România! La ce ne servește, poate ca debușeu al furiei și stresului. Niște unii care învârt bani cu lopata, dau cu piciorul în minge, spectatorul săracu’ plătește biletul, stă în tribună și strigă. De ce? Păi, din patriotism. Oare?

O fi ăsta patriotismul? Dar dacă nu strigi, ești mai puțin patriot? Dar dacă nu te interesează deloc, ca pe mine, probabil chiar nu ești patriot. Dar e obligatoriu să fii patriot? Dacă nu ești, te împușcă, te închid? E vreo lege în sensul ăsta? Bețivul ăla care pupa steagul psd la Iași, la patrioticul miting al lui dracnea, era patriot? Dar ăștia de-ar vinde-o și pe mă-sa îs?