Et tu quoque Brutus?

De când te aștept, domnu’ Dracnea, cu această pagină. Am scris prima jumătate pe n.v. de când am constatat că singurul tău scop este să-ți scapi pielea și furăciunile. Am știut că cei care te vor înjunghia pe la spate vor fi tot lepre de-ale tale. Am știut tot scenariul. Ce nu știam concret, erau personajele, leprele din spatele tău, nu mai bune ca tine, care vor înfige cuțitul.

Ei, n-a fost cum mi-am închipuit. Cuțitul l-a înfipt justiția, așa piele și os cum ai adus-o. E adevărat că, după ce te-au văzut la pământ, o mulțime de pretini puseră mâna pe cuțit.

Să nu cumva să-ți închipui că ar exista vreo asemănare între o lepră ca tine și marele Caesar. Singura asemănare este scena înjunghierii pe care bănuiesc că ai anticipat-o când ai văzut că nu mai ai succesuri. S-a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu sunteți decât o șleahtă pusă pe furat și căpătuială, că singurul liant este interesul meschin și singura ideologie, cum să scăpați nepedepsiți.

Ți-au fost acoliți, atât timp cât dorința ta nebună de a scăpa de justiție i-ar fi scăpat și pe ei împreună cu furăciunile lor. Când și-au dat seama că nu e posibil, că nu-i mai poți servi, că doar se afundă și mai mult cu tine, gata – te-au înjunghiat, chiar și Brutus.

Ilici – copilul de mingi (în cel mei propriu sens) al leanei i-a împușcat pe ceașcă și leana de Crăciun . Așa se poartă pe la voi, șarpele încălzit la sân.

Ei, văd că justiția așa șchioapă cum a ajuns a făcut totuși un efort. Pretinii au prins curaj. Nu cred că te mai întorci, deși pe la voi nu prea există jenă, rușine. Mă tot uit la Bombonel cum încearcă disperat să se întoarcă, i s-o fi golit cămara.