Acesta este comentariul prin care un alt blogger mi-a răspuns unui comentariu foarte politic, blog-ul respectiv nefiind axat pe politică dar, … Ce nu este politică! Nu menționez blog-ul fiindcă nu sunt sigur că dorește. Dacă am greșit ne-menționând blog-ul, îmi cer scuze și o rog să mă corecteze, comentând.
Îi declarasem că susțin ceea ce reprezintă, sau cred eu că e mai aproape de ideea de lipsă a oricăror bariere pentru oameni (gândindu-mă la libertatea cugetului și a mișcării) și “dreapta”. Prin dreapta, înțeleg de ex. “proprietate”. Oamenii muncesc pentru că știu că pot beneficia de acumulările rezultate din munca lor. Alături de aceștia, de motor, prosperă și alții cu mai puțină inițiativă, curaj sau poate mai leneși. Am ajuns la o lozincă nazi-comunistă, cea cu munca. Numai că, pentru dictaturi, astea-s doar lozinci populiste care le justifică acțiunile mizerabile sau le cresc suportul proștilor.
Din păcate, mulți oameni ezită în a-și declara ideile politice. Poate nu realizează că le au, poate le ignoră din cauza vârstei fragede sau din alte cauze subiective, poate, mai grav, le e frică să-și spună părerea, poate se tem să nu jignească pe cei cu opinii opuse.
Eu cred că este o greșeală. Opiniile exprimate civilizat sunt totdeauna constructive. Desigur că limba română este foarte elastică, cu foarte multe nuanțe și chiar o opinie liniștită poate supăra, dar până la urmă, pentru asta sunt pamfletele. Nici tinerețea nu scuză absența acestor judecăți. Tinerii sunt, de fapt, cei mai afectați, chiar dacă nu conștientizează. Ei sunt mințile mai puțin corupte, cele mai curate. Trebuie să-și decidă singuri viitorul.
Există argumentul „o să mă duc la vot”. Da, este gestul decisiv, pe care trebuie să-l facă toți, indiferent cu cine țin, indiferent ce vederi au. Doar așa capătă dreptul de a se plânge de cei pe care i-au votat sau nu i-au votat.
Mai există argumentul „toți o apă și-un pământ”. Este greșit. Chiar dacă toți au defecte, este exclus să fie la fel. Nu există doi oameni la fel. Unii zic „puterea corupe”. Probabil, dar unii sunt gata corupți.
Revin la frumusețea vieții. Viața are multe aspecte – să iubești, să faci copii, să te poți plimba oriunde dorești, să mănânci, să bei, să asculți muzică, să citești, să privești un peisaj, să admiri natura, să … câte și mai câte. Au acestea toate sau fiecare în parte legătură cu politica? Sunt de stânga sau de dreapta? Interlocutoarea mea este de părere că nu și că nu merită să se enerveze (asta doar rezultă) pentru politică.
În România trăiesc încă mulți care au apucat rafturile goale ale alimentarelor, cozile la copite de porc (adidași) sau la gheare de găini. România și-a plătit atunci datoria externă pe care o făcuseră exact politicienii care au decis foametea. România era de fapt o închisoare, un lagăr (lagărul socialist era sintagma oficială). Dacă vroiai să pleci erai împușcat, eventual ajungeai doar la pușcărie. În România nu puteai asculta orice muzică doreai, nu puteai citi orice fiindcă ceea ce nu convenea dictaturii era interzis. Îmi aduc aminte de zecile poate sutele de mii de femei/copii/familii nenorocite de politica avorturilor – nimeni nu le știe numărul.
Iată că cele mai simple aspecte ale vieții sunt determinate, de fapt, de politică. Și, fiindcă nu știu cât de departe am fost cu doar câteva luni în urmă de o nouă dictatură, vă ofer din nou două sfaturi moca:
- Orice dictatură, indiferent de prezumptive, potențiale efecte secundare pozitive, este un dezastru, oricum ar orna-o politrucii și ideologia.
- Dacă se apropie, fugi din calea ei cât ai timp, cât poți de repede, fără să te uiți înapoi. Vei lua viața de la capăt, dar asta se va întâmpla oricum, fiindcă dictatura îți va lua totul, poate chiar viața.
Acum, vă las pe dumneavoastră să decideți dacă frumusețea vieții e de dreapta sau de stânga.
Născut pe lista neagră 
Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră