Afaceri și contrafaceri

N-am izbutit un titlu la fel de spiritual ca replica lui Arghezi „Scriitorii sunt de două feluri – culți și desculți„, dar merge și-așa.

Mă refer la economia privată. Sigur că sunt multe afaceri reale care produc bunuri și oferă servicii. Însă sunt multe dedicate unor servicii pe alese, oferite statului. Le cunoașteți, încrengătura aia de pe lângă primării care vă ia banii. M-am gândit să le spun peiorativ bișnițe, dar sunt cifre de afaceri foarte mari, c-așa sunt contractele cu statul, scumpe. De cele mai multe ori, eforturile sunt concentrate pe colectarea lovelelor. Servicii minime – de formă, calitate zero.

Am criticat Poșta Română, dar există unii de-și zic tot poștă – privată. Credeam că mai jos decât Poșta Română nu se poate. M-am înșelat.

Concurența privată există de pe urma livrărilor de facturi ale companiilor de comunicații și alți furnizori de servicii. Este cauza nelivrării la timp a facturilor. Prin ianuarie-februarie 2019, am găsit o grămadă de plicuri cu facturi aruncate pur și simplu în mijlocul străzii, în zăpadă.

Iată că mă trezesc cu un aviz de la ăștia cu un termen de trei zile lucrătoare, interval orar, un telefon, dar nici o adresă a biroului pentru ridicarea corespondenței. În sfârșit, sun și stabilesc unde să merg.

M-am dus, era de fapt un hol de scară de bloc. După numărul de plicuri pe care le-am văzut și faptul că avizul era gata tipărit cu numele meu, am tras concluzia că nu prea era în intenția lor să predea recomandatele la adresele de destinație.

Era un plic cu taxe locale sector 3. Deci izbutiseră să obțină un contract cu statul. Cum toate aceste corespondențe au un termen de plată, contestare, prezentare, …, care curge de la data comunicării, iar plicul nu avea nici o ștampilă cu dată, am solicitat mențiunea pe plic. Doreii n-auziseră nicicând de așa ceva. A venit Dorelul șef, cu aceeași rezultat.

Iată că de rău e loc oricât de mult. E oare singurul exemplu de contrafacere?