Căderea în derizoriu

Am mai explicat cum, prin sosirea tancurilor sovietice, întreaga societate românească a fost răsturnată. Noile ierarhii au exclus valoarea drept criteriu de selecție. Dosarul selecționa Lepre.

În primele zile după ’89, grija cea mare a fost păstrarea acestei stări de lucruri. O rețea cu puternice rădăcini kaghebiste și secu s-a străduit, în primul rând printr-o propagandă deșănțată, să mențină și să inducă spaime în rândul maselor inculte de muncitori și țărani, proletariatul. Vine regele și vă ia tot, vin moșierii și vă iau pământurile, vin patronii și vă iau fabricile, vine Rațiu și vă ia tot, … Ca și cum aceste bunuri ar fi fost ale lor, ale muncitorilor și țăranilor. Dar mentalitatea sădită de propaganda bolșevică dăinuia de mult. Oameni fără pregătire primeau salarii cu singura condiție de a semna condica, primeau locuințe. Dar semnatul condicii era și obligatoriu prin lege fiindcă, alături de cutia de chibrituri numită locuință, era mijlocul de control al maselor de muncitori și țărani.

După ’89, sistemul a avut grijă de a penetra orice alte structuri proaspăt înființate. Scopul? Controlul, sabotarea, aducerea lor în derizoriu.

Vă aduceți aminte de ura lui Ilici față de țărăniști, câștigătorii de facto ai ultimelor alegeri libere. Toate noile structuri politice sau civice au greșit prin ne-filtrarea personalului. PNȚ a fost prima țintă, pericolul major, cel mai infiltrat. Și a fost cel mai mare succes al Leprelor Roșii.

Începând din ’45, toate valorile clasice ale societății au fost compromise prin intervenția brutală, letală pentru milioane de oameni, a Leprelor Bolșevice.

Biserica, victimă a mari păcate omenești ale reprezentanților Lui, ar fi putut face gestul de pocăință al cenușii pe cap cu retragerea propriilor păcătoși din prima linie, nu a făcut-o.

Justiția ar fi putut avea un cuvânt greu întru curățarea societății de Lepre, n-a făcut-o. Poate erau prea multe Lepre chiar în rândurile ei.

Regalitatea s-a lăsat prea ușor sedusă, infiltrată.

Mișcarea masonică a avut un rol important la crearea României Mari. L-am cunoscut bine pe Dan Amedeo Lăzărescu, de pe vremea lui ceașcă. A fost compromis, pus în situații jenante. Acum, masoneria românească este în derizoriu, o șleahtă de Lepre a acaparat-o astfel încât, cred că și Bombonel se rușinează cu colegii.

În lungul ultimilor ani, o mulțime de personaje complet îndoielnice mi-au afirmat că sunt masoni, unii privindu-mă de sus. O mulțime de consăteni, unii cărora nici măcar Lepre nu le pot spune fiindcă sunt doar niște hoți, niște nimeni, sunt masoni. Însă, ieri, masoneria a primit garanția supremă.

Mi-au căzut ochii pe un articol privind procesele lui Marian Vanghelie, cred că un proces în care se urmărește prescrierea. Inculpatul declară că face ce a făcut toată viața – bișniță, care acum se numește business (un acces de sinceritate). Pe scurt, vestitele economate care trebuiau să-i ajute pe cei mulți, dar proști, serveau intereselor lui Marean, firme controlate de acesta cumpărau ieftin de la importatori și vindeau primăriei de peste 30 de ori mai scump, rezultând profituri fabuloase. Ei bine, apărătorul lui Marean este avocatul Marei Loji. Să nu-mi spuneți că este întâmplător.

Iată cum, nu doar Abramburica este garantată Vanghelie, ci chiar masoneria.

Foto: timesnewroman.ro.