Pe la începutul anilor 1700 a fost inventat motorul cu abur. Dar abia la sfârșitul acelui secol, Watt a obținut motorul cu abur care învârtea o roată. Consecința a fost revoluția industrială, progresul. De fapt, dezvoltarea industrială a însemnat aglomerări urbane, migrația către orașe a oamenilor, chiar și formarea unei clase muncitoare. Ca orice altceva, progresul acesta era pentru unii mumă, pentru alții ciumă.
Deși, pe ansamblu, numărul muncitorilor creștea, numărul angajaților unei fabrici scădea. Consecința? Proteste, greve, distrugerea mașinilor. Sigur, progresul nu a ajuns la toți, probabil fiindcă s-o fi dat prea mult unora. De aia se striga dați mai puțin. Însă, evoluția este evoluție și, de atunci, a început să aibă un ritm simțitor. Chiar și mâncătorul de rahat Marx și-a dat seama.
Cum sunt mai puriu, îmi aduc aminte mirosul acru al locomotivei cu abur. Probabil, până la turbină, acesta a fost vârful motoarelor cu abur. Trebuie să vă mai spun că, încă din anii 1800 au existat statistici oficiale care măsurau evoluția industriei prin puterea totală a motoarelor instalate, prin numărul de CP. Este un lucru de care n-am mai scăpat de atunci. Ba chiar, oricât ar fi careva dus cu pluta, a conștientizat recent valoarea energiei.
Ei, veacu’ a înaintat și a apărut Einstein. El și ceilalți adunați la Los Alamos au deschis o cutie a Pandorei. S-a demonstrat că ceea ce poate vindeca, poate și omorî. Pentru prima dată, discuțiile despre etica aplicării științei au căpătat substanță. De atunci, s-au mai deschis, mai mult sau mai puțin, și alte cutii ale Pandorei. Una dintre ele este în medicină – clonarea. Și, deși s-a adoptat uimitor de repede o legislație privind aspectul etic, se pare că deja s-au produs pe blat niște bebeluși.
În sfârșit, ne-am apropiat de zilele noastre. Ultimii 80 de ani au însemnat o evoluție cu adevărat exponențială. Deși s-a dat cât de mult a vrut orișicare, tot s-a ajuns mai pe la toți. Este prima dată când au simțit-o aproape toți.
Se vorbește tot mai mult despre AI – artificial intelligence. Ba chiar, oricine, pe un simplu telefon, oricât de prost ar fi, chiar și unul care votează Zdrențe Roșii, poate folosi AI. Îl încântă asta, poate se crede deștept. Deși, doar în Românica s-a făcut un recensământ al proștilor, pandemia ne-a demonstrat ce mulți sunt și ce larg răspândiți în toată Rusia așa cum o definește Dughin, de la Vladivostok la Dublin, pe ambele emisfere. Păi, spuneți și dumneavoastră, dacă-s atât de mulți proștii, nu le-ar strica nițică inteligență în plus, fie ea și artificială?
Iată că, s-a stârnit o mare panică. Cum, fără proști? Pe noi, cine ne mai votează? Proteste ca înainte de 1800. Repede, legislație de reglementare – dați mai puțin să s-ajungă la proști. Însă, nimeni nu și-a pus întrebarea: dacă-s atât de mulți proști, cum s-a produs marele progres al ultimilor 80 de ani de care beneficiază tot prostul? Fiindcă, pe lângă cei mulți, sunt și câțiva, puțini, inteligenți. Asta deși aleșii proștilor conduc lumea.
Dar, până la urmă, ce este inteligența? Inteligența este o calitate complexă care, pe lângă deșteptăciune, logică, trebuie să includă creativitate. Algoritmii aceștia, chiar cu auto-învățare, sunt doar un produs uman, limitat. Toți cei ce lucrează în domeniu încearcă să dezvolte un algoritm creativ. Personal, nu cred că acest salt calitativ se va produce prea curând.
Frica de AI este frica de o evoluție care să ajungă să domine proștii care domină acum, ceva deasupra prostiei umane. Poate, este posibil, poate inevitabil. Oricum, este o nouă cutie a Pandorei, încă nedeschisă. Evoluția o va deschide indiferent ce vor proștii.
P.S. Revenind jos în Românica, în satul meu, văd mereu anunțurile de angajare de la supermarket. Doar că, instalarea unor case de marcat cu autotaxare a stârnit proteste ca pe vremea lui Watt (este vorba de cel pe care-l vedeți mereu pe facturile de energie).
P.P.S. Mai multe detalii privindu-l pe Einstein găsiți pe Arca lui Goe.
Foto: scitechdaily.com.
Născut pe lista neagră 