De aproape patru ani trăim dintr-o pomană într-alta. S-au mărit salariile bugetare, s-a mărit numărul și așa mare al bugetarilor. S-au creat noi categorii de speciali. S-au cadorisit primarii (talpa puterii, nu a țării). Și tot așa din special în special sau de la special la special.
S-a abrogat OUG 14 dar, s-a contestat la CCR și s-a revenit la speciali. Pentru ce toate astea? Păi, tocmai s-a demonstrat că bătrânețea scurtă duce la pierderea unei baze electorale, ne trebuie alta.
Și o tragem tot așa, ba alocații, ba vă ia pensiile, ba vă dă afară, ba vă limitează salariile oricum nesimțite. Spre nemulțumirea mea, n-au făcut-o sau, n-au avut cum.
Ultima găselniță este transformarea jurnaliștilor în speciali. Spaima este atât de mare încât n-au existat voturi contra, doar abțineri. Mie mi s-a părut lașitate. Contrar legilor, nimeni nu-și pune problema sursei de finanțare a acestor pomeni. Și, iar ajungem la Cei ce muncesc, cei care trebuie să suporte pomenile.
Eu cred că electorul român nu mai este cel din ’90, a evoluat, e mai înțelept, pune mai puțin botul.
Concluzionând, eu nu mai cred în existența pomenii electorale. Acum este doar o simplă pomană, pomana psd pe care și-o face singur, pe banii noștri. Văd că este o agonie lungă, se desparte greu de bine dar, doar noi îi putem cânta prohodul. Aștept nerăbdător momentul.
Foto: paradiscorso.ro.
Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră