Delatori

Circula, pe vremuri, un banc: Românii sunt de două feluri – provocatori și mincinoși; provocatorul întreabă „Ce faci?” și mincinosul răspunde „Bine”.

Ar fi doar un banc amuzant (atunci era „politic”), dacă nu ar corespunde prea mult realității. Am mai scris despre dosar și turnători (Dosarul, Soluția pentru dosar, Consecințe, Cuvinte mari). Sunt două probleme legate de aceștia:

• Au fost mulți și mai sunt încă mulți gata să-și toarne aproapele.
• Deși unii au fost deconspirați, niciunul nu a fost pedepsit. Acum câțiva ani, s-a scris prin ziar despre niște cuvioși studenți din Iași care-și turnau colegii; pe unul dintre ei l-au distrus – a declarat că i-a iertat. Știu pe cineva, care poate citește aceste rânduri și care ar putea să vă spună mai multe. Esențial este că acești delatori, indiferent cât de mult au afectat vieți, nu au răspuns penal pentru asta, ba chiar se declară patrioți, și-au servit țara. Și mai rău este că unii dintre ei, chiar deconspirați, sunt personaje importante care nu se sfiesc să-și exercite puterea.

S-a tot scris în ultima vreme despre Pomohaci, preotul homosexual care făcea avansuri unui tânăr încă minor. Sigur că e grav, are un aspect penal și compromite moral biserica prin publicitatea largă. Mult mai grav însă este cazul preoților care au fost, poate mai sunt, delatori. Biserica nu s-a delimitat net de aceștia, nu a condamnat clar păcatul până la urmă omenesc.

De-aia, ori de câte ori sunt întrebat „Ce faci?”, răspund „Bine”. E ca o parolă de acces.