Non-valori

Scriam mai devreme despre devalorizarea unor cuvinte. Numai că asta e consecința devalorizării fondului uman, a societății.

Partide de tradiție cu importante realizări istorice înțesate de personaje îndoielnice. La unul dintre ele, astăzi practic desființat, suspectez un complot (îmi aduc aminte tonul „de trei ori președintelui” atunci când îi pronunța numele). Poate o sămânță de complot a existat și în cazul celorlalte, dar cred că arivismul lichelelor și slaba vigilență a conducerilor au fost determinante. Ce mai, trebuiau să folosească dosarul și n-au făcut-o.

Goana lichelelor după titluri pe care să și le insereze în paginile CV-urilor – universități, doctorate, profesorate, academicieni – e ca o sete. Așa s-a ajuns la fabricile de doctorate. Un neica-nimeni ajuns profesor-doctor, visându-se egal în grad cu Antonescu (pentru el, chiar este țara tuturor posibilităților) face pe bandă rulantă alți neica-nimeni-doctori.

Acesta din urmă are marele merit de a fi adus definitiv în derizoriu termenii patriot/patriotism, de câte ori îi aud acum văd dinții lui.

Toate acestea nu sunt noi, încă de prin anii ’50 au avut unii asemenea pofte, chiar și le-au satisfăcut – se vede și azi. Am doi prieteni care și-au dorit să ajungă în Academie. Le-am spus că nu s-ar potrivi mediului.

Masoneria, organizație al cărei rol în istoria noastră a fost pozitiv și important, a fost dusă în derizoriu de noii acceptați – nu știu ce criteriu au folosit la selecție, dar sigur nu a fost dosarul.

Goana după funcții ierarhice este determinată de dorința îmbogățirii, pentru deschiderea unor căi facile de hoție. Foamea de titluri rezultă din conștientizarea condiției lor sociale precare, care nu încadrează cu „fițele” pe care le afișează sau pe care și le doresc. Impresia lor este că aceste titluri le ridică „rangul”. Într-un fel este adevărat, dar numai pentru cei de aceeași teapă cu ei. Cei pe care-și doresc să-i ajungă, indiferent dacă au sau nu coloană vertebrală verticală, nu pot fi păcăliți.

Problema gravă este a tinerilor. Ei au modelele pe care le văd, de obicei la televizor – non-valori care oricum s-ar prezenta sunt percepuți ca oameni care n-au muncit, n-au investit/riscat proprii bani, n-au învățat, au principala calitate de a fi șmecheri  și „s-au ajuns”.

Ultimul exemplu de non-valoare – prietenia, a ajuns a fi confundată cu facebook.