Ei, a venit și ziua mult așteptată. Numai că, surpriză. Nici declarație de război Ucrainei, nici declarație de război lumii, nici amenințări cu bomba, nici măcar o nucleară în Piața Roșie, nimic. Păi, cum mă-sa?
Totuși, nebunul nu s-a putut abține până la capăt. Ne-a ținut o scurtă lecție de istorie pilduitoare. Cu apărarea patriei, cu Rusia care eliberează tot fiindcă, asta este vocația armatei roșii, sau o fi blestemul ei? Să-i elibereze toți, să fie liberi să vorbească rusește, doar rusește, ca să se înțeleagă toți între ei. Altfel, la davai ceas, s-ar putea să nu înțeleagă și, pentru un amărât de ceas, să fie împușcat. Desigur, alfabetul latin va dispărea. Nici altor alfabete nu le văd un viitor luminos.
Numai că, istoria pe care ne-o tot povestește nebunul este una paralelă. Ah, ce-i plăcea cuvântul ăsta lui Livache, pe unde i-o fi putrezind patriotismul paralel. Oare cum ar fi fost acum cu el și Veo? Dar de Călin Georgescu, ce ziceți, nu-i așa că ne împrieteneam de tot cu rușii? Să revenim însă la istoria nebunului. Marele război pentru apărarea patriei – ce grozav! Rusia care eliberează?
Marele război a început în iunie 1941 și s-a terminat în mai 1945. La 1 septembrie 1939 Germania invada Polonia și începea al doilea război mondial. Dar, pe 17 septembrie 1939, URSS atacă Polonia împărțind-o frățește cu Germania nazistă. URSS și-a încălcat pactul de neagresiune semnat anterior cu Polonia. La 23 august (ce dată fatidică) 1939 s-a semnat pactul Ribbentrop-Molotov de împărțire a sferelor de influență între URSS și Germania. În consecință, URSS ocupă (eliberează de naziști) prin ultimatum țările baltice între 28 septembrie și 10 octombrie 1939. La 28 iunie 1940 ocupă Basarabia, tot prin ultimatum. Pe 30 noiembrie 1939, după refuzul unui ultimatum similar, URSS a atacat Finlanda. URSS a fost exclusă din Liga Națiunilor pe 14 decembrie 1939. De fapt, în Finlanda a fost un dezastru militar pentru URSS. Totuși, la 12 martie 1940 a semnat un tratat de pace cu pierderi teritoriale pentru finlandezi. În iunie 1941, ostilitățile se reiau (la inițiativa Finlandei, cu sprijin German) și urmează o epopee destul de asemănătoare României, dar la scară mai mică și cu un final mai fericit. America atât de urâtă de propagandă a trimis între 1941-1945 în Rusia de la armament la mâncare, în valoare de 11 miliarde de dolari (vreo 200 de miliarde astăzi).
Remarcați că laitmotivul denazificării îl au de 83 de ani neschimbat. M-me Șoșo se roagă degeaba de ei, în perioada aceea au încălcat o grămadă de acorduri de neagresiune. Pur și simplu, nu contează. Apoi, obsesia sferei de influență, există în continuare pe aceleași zone. Însă, cel mai important, este că istoria nebunului este o minciună sfruntată. URSS a fost co-declanșator al războiului mondial, alături de Germania. Numai întâmplarea a făcut să nu se alieze cu Hitler. Cât privește blestemul lor de eliberatori, apărarea patriei, ca și acum, au mai apărat-o în afara granițelor – Polonia, balticii, Finlanda, Basarabia – nimic nu a contat în fața interesului lor meschin.
Când nu au ceva, Leprele Roșii își fac. Nu au diplome (nici azi), își scriu – A. Pauker a înființat A.A. Jdanov, actuala SNSPA. Știu, nici usturoi n-au mâncat, nici … N-au istorie, și-o falsifică. Unul din cele mai hilare exemple este cel cu Vasile Roaită, eroul utecist împușcat atârnat de sirenă. De fapt, nu era utecist, era legionar, sau informator al siguranței, sau ambele.
Revenind la nebun, discursul plat nu trebuie să vă liniștească. Gândiți-vă câte frustrări a acumulat.
Foto: stiridinlume.ro.
Născut pe lista neagră 