Orice om are slăbiciuni. După cum v-am povestit, ale mele sunt legate de călătorii. Îmi place să vagabondez, așa m-am născut. Este unul din motivele pentru care urăsc comunismul și pe cei care l-au susținut și încă visează. Mi-au mâncat prea mulți ani din viață.
În sfârșit, coceam un ocol auto al Japoniei (vreo 7.000 km conduși pe stânga) sau un tur auto prin Mongolia. La ultima variantă, mă obligau să iau șofer, ceva care urma să-mi strice intimitatea și să-mi crească cheltuiala, dar a cărui utilitate o intuiam pe acele coclauri. Apoi, aproape de Mongolia este Baikalul, o zonă mirifică ce-i place și nebunului, dar care are tot mulți kilometri.
Din încurcătura asta m-a scos prietenul din Alaska. Mi-a trimis un mail din care rezulta că s-a înscris la o excursie care pleca din Florida și, după un ocol prin Insula Paștelui și Antarctica, ajungea într-o zonă nevizitată de mine, dar pe care îmi doream s-o văd – natură sălbatică. Șotia lui era bolnavă precum mătuși-mea și el dorea să-i ofere această călătorie demnă de un american care se respectă, și prietenul meu se respectă. Să nu-l credeți un egoist, fiindcă nu este, mi-a spus mai multe povești care m-au convins. Chiar și relația cu mine probează asta. Probabil, dacă n-am fi fost unul la ultima frontieră și celălalt la cealaltă ultimă frontieră, am fi putut fi foarte apropiați. Ca s-o scurtez, mi-ar fi făcut o reală plăcere revederea și am decis să merg și eu. Ca românul limitat, zgârcit și fără posibilitățile ținutului care le-a luat pe toate (mai bine dădeau mai puțin și s-ajungea la toți), urma să mă duc doar în partea pentru care aveam interes. Lumea-i atât de mare încât n-am timp să revăd locuri, oricât de mult mi-au plăcut.
Așadar, am plătit un avans gras urmând să plec în februarie 2022. Numai că, socoteala de acasă și cea din târg, nu se prea potrivesc. Am avut un deces în familie, s-a îmbolnăvit mătușa și a urmat era COVID. În toamna lui 2021, am primit un mail privind amânarea cu un an a turului. Americanul mi-a spus că, pentru el, este prea târziu din cauza evoluției soției. După o adâncă chibzuință, am decis să merg înainte și să nu-mi iau lovelele.
Au urmat probleme de sănătate în familie cu o operație invazivă. Cea mai grea problemă a rămas mătușa care a involuat puternic și trebuia găsită o persoană de foarte mare încredere care să se ocupe de ea. Cu câteva zile înainte plecării s-a îmbolnăvit Prințesa, pisica mea cea dragă care tocmai împlinise 85 de ani. N-a răspuns la tratament și s-a prăpădit după ce am plecat.
Dar, n-am avut de ales, zarurile fuseseră aruncate de prea mult timp. Nu puteam să mai aștept fiindcă cine știe prostie ar mai putea face Bulibașa al III-lea sau pe unde-și mai scapă nebunul bombele.
Născut pe lista neagră 