Oameni și autorități

Ca peste tot, am privit cu multă atenție oamenii cu care am intrat în contact și lumea de pe stradă. După cum v-am mai declarat, erau destul de liniștiți, fără grabă și păreau fără stres.

Din punct de vedere rutier, i-am mai văzut gonind peste viteza legală 110 km/h. Poliția rutieră există, dar nu face exces de prezență. Din fericire, pe toți cei 11.000 km nu am luat amendă de această dată, nici măcar în România.

Prezența redusă a politiei rutiere era compensată de radare fixe, în general anunțate..

Totuși, ne-am adus obolul la bunăstarea colectivă a Norvegiei. La plecarea din Stavanger, ne-am oprit în parcarea unui supermarket să cumpărăm ceva pentru drum. Am parcat în parcarea magazinului unde nu era cu plată și am intrat. La ieșire, am găsit pe parbriz o amendă. Parcarea nu era toată a magazinului; mai erau câteva companii, fiecare cu locurile ei. Acest lucru era marcat cu niște table inscripționate în norvegiană. Noi parcasem alături. Amenda n-am primit-o de la poliție, ci de la administratorii parcării. Am mers la ei (nu erau departe), le-am explicat imposibilitatea înțelegerii mesajelor de pe table, că parcasem în dreptul intrării magazinului, … Au fost impasibili. Suma amenzii a fost substanțială.

În continuare, am fost foarte atenți la acest aspect. Oricum, am evitat parcarea în zone cu plată ca să recuperăm paguba.

Tot în Stavanger am întâlnit o compatrioată. Era un fel de șef de schimb la hotelul unde am stat. Nu s-a sfiit să ne abordeze în română deși era destul de autoritară cu colegii. Locuia dinainte de 2000 în Norvegia, vorbea fluent (cred eu) norvegiana, era căsătorită cu un norvegian și avea un copil. Am întrebat-o de posibilitățile de parcare, ne-a povestit că este o mare problemă și pentru localnici, că ea însăși rezolva greu problema neavând posibilitatea de a parca nici la domiciliu. Ne-a mai spus că până în urmă cu putini ani Norvegia părea paradis dar, între timp, situația se înăsprise sub mai multe aspecte și aproape că nu-i mai plăcea.

Când am debarcat de pe ferryboat în Norvegia, după verificarea pașapoartelor, câteva mașini au fost îndrumate spre o zonă de control. Nu știu dacă o făceau statistic, sau la pont sau fiindcă eram din „est”. În fața noastră era o mașină norvegiană cu niște tineri. I-au pus să desfacă tot, le-au băgat și câinele în mașină și în valize. Văzând asta, ca să economisim timp, noi am întins valizele pe o banchetă. Însă, în ce ne privește, controlul a fost superficial, probabil ne „citiseră”. Oricum, spectacolul câinelui a fost interesant.

Una peste alta, cu toate strădaniile, n-am descoperit nici aici izvorul fericirii.