Cine-a stat cinci ani la ruși …

… nu poate gândi ca Bush. Vă mai aduceți aminte? Era pe vremea cu „Nu ne vindem țara„, „N-a mâncat salam cu soia„.

Întâlnirea de la Malta a fost hotărâtoare pentru destinul României. Oficial, rușii au cedat România din sfera lor de influență. Dar oare s-au împăcat cu această idee? Cedează ei vreodată ceva ce au atins?

Vă dau doar două exemple. Basarabia, oricât de neînsemnată pentru imperiul Rus, a fost ocupată de acesta în 1812. A fost stăpânită de ei 106 ani. A fost reocupată prin pactul Ribbentrop-Molotov încheiat la o dată fatidică – 23 august 1939, pact asupra căruia guvernanții n-au exprimat încă, de 30 ani, o poziție oficială. Iată că Basarabia este în continuare dorită de ruși, iată că nu a revenit încă patriei mamă. Dar, oare, dacă ar reveni, românii ar fi în stare s-o dez-rusifice? Fiindcă, ei, rușii, întinează tot ce ating.

Al doilea exemplu este tezaurul, istorie aproape negată de ruși. Atunci când am vizitat Kremlinul, mi s-au arătat mormanele de aur și pietre prețioase – tone – un tezaur cu adevărat impresionant, uriaș. Tezaurul României, oricât de important, era doar o fărâmă pe lângă ce este acolo. Totuși, cu imensa lor lăcomie, și l-au însușit.

George H. W. Bush a fost un personaj important și pentru istoria României. Ne-a eliberat cumva. Numai că, au mai rămas multe de făcut, în primul rând curățenie. Coloana tancurilor din ’44 a plecat, dar coloana a cincea a rămas. Ea lucrează. Elementele ei au fost tot timpul prin guvernări. Acum, acțiunile ei s-au acutizat. Efectul Yalta nu a dispărut. Plebeii sunt doar niște proști nostalgici. Ceilalți sunt în deplină cunoștință de cauză. Niște afirmații centrifuge fața de UE ale unui oficial guvernamental au fost amendate imediat de un adversar (nu opozant) care a uitat propriile poze făcute la Soci.

Bush a făcut ce a putut. Restul trebuia să-l facem noi, dar n-am făcut. Sper ca Bush să nu-l ia pe Ilici cu el, ăsta trebuie să plătească în viață.

Am vrut să scriu un epitaf, dar nu mi-a ieșit. Totuși, care ar fi morala? Să avem grijă de puii celor cu „cinci ani la ruși„. Dosarul dom-le, nu trebuie să uităm niciodată de dosar.