Zile uitate

Au trecut aproape nepomenite, neamintite, zilele de 8, 9 și 10 mai, chiar și de mine, cel care nu uită și nu iartă. Doar că fiind țăran prea ocupat de munca_câmpului, de data asta, la mine nu se pune. Deși nu toți sunt de acord, 8 mai ar trebui să fie o zi blestemată pentru români, nici de 9 mai nu știu dacă ar trebui să ne bucurăm prea tare, doar 10 mai este cu adevărat sărbătoare.

Pe 8 mai s-a înființat partidul comunist. V-am mai scris despre acest eveniment mizerabil. Îl calific așa pentru că, de la început, a fost doar o agentură rusească, o coadă de topor, la fel cum, și astăzi, urmașul acelui jeg de partid este. După vreo trei ani a fost desființat legal fiindcă declarase România un stat imperialist și milita pentru desprinderea Basarabiei și Transilvaniei. Nici astăzi nu și-au schimbat poziția, sunt doar mai fățarnici. În evz.ro, un articol scris de un ușor deviaționist de la linia ziarului, arată că ceea ce i-a plăcut la comuniști a fost faptul că s-au lichidat între ei. Și mie, doar că au făcut-o cu totul și cu totul insuficient. Ba chiar, au lichidat mult prea mulți dintre ceilalți, au lichidat radical – urmările se văd și astăzi. În ton cu apatia generală, psd nu a sărbătorit suta de ani, nici măcar Bombonel nu a profitat să mai pună un moț pe blog.

9 mai este ziua capitulării Germaniei. Motivul de bucurie a fost terminarea celui de-al doilea război mondial. În rest, pentru noi începuse o epocă neagră, de sărăcie și mizerie, care ne-a adus decalajul de dezvoltare în care ne găsim. La fel cum psd mizează pe sărăcia și incultura alegătorilor, și Rusia își dorește un stat sărac, subdezvoltat, care să depindă de mila rusească. Cred că tocmai am scris o prostie – mila rusească. Ei n-au milă nici de ai lor. Nici nu știu cum ar putea avea, cu un PIB pe locuitor sub 12.000 $ și o cursă a înarmării.

Dar 9 mai este și Ziua Europei. V-am mai declarat că aș opta pentru Statele Unite ale Europei. Deocamdată avem doar Uniunea Europeană și nu cred că statele componente sunt pregătite pentru altceva. Trebuie să ne mulțumim cu ce avem, oricum este un uriaș pas înainte.

10 mai este Ziua Independenței, Ziua Regelui. Cum le place măsluirea, ascunderea a tot ce îi dezavantajează, comuniștii au ascuns această zi care a fost sărbătoare națională timp de peste 80 de ani, în perioada cea mai înfloritoare a României din secolul XX, cu toate problemele care au fost. În consecință, au șters-o, la fel cum existența Regatului României a fost ignorată în cărțile de istorie. De altfel, măsluirea istoriei n-a prea fost corectată în ultimii 32 de ani. Nu cred că au fost modificate serios manualele de istorie din licee, dar n-am informații directe. O grămadă de proști cred încă în organizarea de către comuniști a grevelor din ’33, teză la care până și ceașcă renunțase, sau că partidul a fost trecut în ilegalitate și nu desființat, partid ai cărui primi șefi nu erau numai agenți sovietici, dar nu erau nici măcar români. De fapt, poate n-ar strica o privire în dosarele acelora care se bat astăzi cu pumnii în piept pentru originea lor traco-geto-dacă, chiar dacă acceptă, ușor rușinați de plăcere, un viol roman. Vă aduceți aminte tezele lui ceașcă fără deosebire de naționalitate. De altfel, chestia asta cu tezele, de câte ori apărea în limba de lemn, însemna o măsluire, un postulat care trebuia admis în continuare de toți, indiferent de minciuna conținută.

Revenind, noi putem uita zilele, dar zilele nu ne uită niciodată pe noi – sunt numărate bine.

Flag_of_PCR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s