Cât durează 20 de ani?

Vă mai aduceți aminte de „oracolul din Dămăroaia”, Brucan? Eu  mi-amintesc râsul lui găunos, batjocoritor, amuzat de prostia înconjurătoare. „Pentru a deprinde democrația, ro­mâ­nii vor avea nevoie de 20 de ani” – când a spus asta eram încă prins de entuziasmul schimbării. Totuși, mi-am dat seama că are dreptate, s-a dovedit că am fost optimist.

Brucan a mai făcut un enunț valabil: „… după ’89 clasa capitaliștilor s-a format în prin­ci­pal pe socoteala statului, prin rapt din valorile imobiliare, din fondurile fixe și chiar din capitalul social al în­treprinderilor de stat„. Este o afirmație care definește milionarii de carton care poluează economia și politica românească.

Dar oare ce înseamnă deprinderea democrației?

• E democratic să avem un candidat la președinție care nu stăpânește limba română?
• E democratic să avem o guvernare care timp de 3 ani să fie preocupată de slăbirea justiției în scopul rezolvării propriilor probleme penale?
• E democratică cheltuirea bugetului pentru constituirea unei noi mase electorale?
• E democratic ca cel mai important (încă) partid să fie asemenea unui grup infracțional organizat?
• E democratic să avem o administrație, la toate nivelurile și în toate ramurile, dominată de impostori?
• Este democratic regimul preferențial al aparatului de represiune care și-a dovedit utilitatea înainte de ’89, acum 30 de ani, dar și după aceea, cel mai recent la 10 august 2018, oameni a căror singură calitate generos răsplătită este ADN-ul dezaxat?
• Este democratic faptul că, de 30 de ani, deși se cunosc vinovații, să nu existe condamnați (cu prea puține excepții) pentru crimele dinainte de ’89, pentru crimele din ultimii 30 de ani?
• Este democratic să se petreacă atrocități înainte, în ’89, după ’89, adică la finalul secolului XX într-o țară europeană, fără consecințe asupra autorilor fizici și morali?
• Este democratic ca nimeni să nu-și asume răspunderea pentru starea noastră de înapoiere cronică?

După 30 de ani, cred că răspunsul la toate aceste întrebări este NU. Multe din probleme de mai sus puteau fi soluționate de justiție. Deși acest sistem este generos răsplătit de stat, eficiența justiției nu m-a satisfăcut.

Oare noi n-am știut ce să facem cu libertatea? Oare tot noi suntem de vină? Sau, cei care au controlat sistemul opresiv dinainte de ’89, în decembrie ’89, și după ’89 sunt aceeasi păpușari?

Și atunci, cine este de vină? Leprele care au profitat de slăbiciunile noastre, sau noi, pentru că le-am permis? Cât mai durează 20 de ani?

Foto: incorectpolitic.com