Iubitor de ruși, stareț CCR

Probabil că oricărui român normal, care cunoaște măcar nițică istorie vorbită a ultimilor 75 de ani, chiar contrafăcută, i se pare ciudat să existe asemenea specimene. Rusia ne-a luat în 1812 cam 20% din actualul teritoriu al României pe care, cu excepția perioadei interbelice, nu l-am mai stăpânit. Rusia a deznaționalizat și exploatat sălbatic, teritoriul ocupat. Rusia ne-a impus comunismul și a ridicat pe tancurile ei zdrențele roșii de care nu putem scăpa nici astăzi.

Fac niște precizări privind învățământul superior din comunism. Până prin 1960, chiar ’65, admiterea se făcea pe bază de dosar (am explicat termenul). Aveai dosar pătat, nu puteai da examen. Apoi, era sistemul pe puncte – intrai la facultate cu o școlarizare medie cu totul îndoielnică, sau de loc, fiindcă aveai punctele, cu alte cuvinte, erai puternic angrenat în transformarea socialistă a țării, adică erai o scursură.

Dar la facultatea de drept sistemul dosarelor a funcționat și în anii ’80 – nu puteai da la drept dacă n-aveai un dosar bun. Consecința a fost neintervenția justiției în ’90 pentru curățarea societății românești pe principiul corb la corb …, iar trend-ul a continuat. Mai menționez și fabricile de diplome juridice, precum cele la care activează Bombonel și Dorneanu.

Acum pot trece la biografia personajului principal, Valer Dorneanu. A intrat la drept în 1962 (născut noiembrie 1944), sigur cu un dosar bun altfel nu era posibil, poate foarte bun. Nu există date despre părinți, bunici, școala generală, liceu. Nici despre vreo schimbare de nume care ar fi putut fi făcută și de părinți. Există niște moșteniri în Corbu (Gyergyóholló), Harghita. Pot presupune că, cel puțin bunicii erau de pe acolo. Cred că dacă părintii erau oameni simpli ar fi menționat asta.

Termină în 1967 și este imediat repartizat ca procuror la sect. 5 și apoi 6. Din 1974 devine jurist la UGSR (sindicatele comuniste), revine în procuratură în 1980. Din 1985, lucrează la Consiliul Legislativ. Nici n-am știut că exista așa ceva.

În sfârșit, din 1989 CPUN, consilier prezidențial al lui Ilici, 1992 ministru, 1995 președinte al Consiliului Legislativ, din 2000 deputat, președinte, vicepreședinte, secretar general al Camerei. Din 2010 adjunct al Avocatului Poporului, din 2013 CCR. În 2016 devine președinte (epoca dracnea).

O ascensiune fulminantă, evident bazată pe influența lui Ilici KGB-istul., tot timpul în față, fără să fi fost un personaj foarte vizibil – a fost o marionetă din vârf. Mă întreb ce-l recomanda ca fiind de mare încredere, fapt confirmat de altfel. Mai menționez pornirile academice care i s-au declanșat prin 1998. Își dă un doctorat după 2000 (la aproape 60 de ani) profesor pe la niște universități d-alea, dar și la Științe Politice la Universitate. Nu declară anul doctoratului, presupun că nu vrea să-i fie găsită teza.

Dar să vedem ceva din faptele de arme care-l recomandă pentru gratitudinea poporului său măsurată prin salarii babane, indemnizații de șef și câteva speciale, mașină la scară, protecție SPP, sume de protocol, deplasări plătite de stat, adică toate privilegiile pe care un sistem politic inechitabil și corupt le-a creat după 1990. Păi, n-ar trebui să credeți că s-a limitat doar la acțiunile enumerate mai jos. Este un soldat disciplinat al PCR, FSN, FDSN, PSD neabătut de la linia partidului. Iată ce scria în 1981 ca procuror „Partidul nostru a acordat și acordă o atenție deosebită dezvoltării democrației socialiste, considerând-o ca o latură esențială a construcției socialiste. În acest sens, tovarășul Nicolae Ceaușescu sublinia că «democrația socialistă constituie nu numai o parte inseparabilă a socialismului, ci și o necesitate obiectivă pentru făurirea cu succes a noii orânduiri sociale»”. Dar oare a fost numai soldatul partidului? Ilici a adunat pe lângă el în funcții cheie (inclusiv MApN, MAI), tovarăși din KGB.

Una din acțiunile vizibile s-a manifestat prin blocarea Legii Lustrației, în care se regăsea Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara din poziția de șef al Comisiei juridice și al Consiliului Legislativ., propusă de PNȚ-CD în 1999 („Din punct de vedere socio-moral s-ar putea spune, în esență, că la zece ani de la Revoluție, proiectul poate apare ca tardiv, iar în acest an premergător celui electoral poate fi apreciat ca prematur. În perioada la care se referă proiectul, mai multe generații de români nu au avut, nu din vina lor, un alt reper moral și socio-politic decât cel oferit de stat, de societate și de lege având, în consecință, o singură opțiune, încât «vina» lor principală pare a fi, în viziunea propunerii legislative, aceea de a se fi născut după 6 martie 1945. În condițiile date este greu de presupus că cineva le-ar putea reproșa că nu s-au născut toți disidenți sau eroi, ori, cel puțin, că nu au avut o anumită orientare politică, alta decât cea oficială. Dacă atunci nu puteau avea decât o singură opțiune, considerată din perspectiva timpului ca fiind greșită, azi se poate face un pas mai departe, prin propunerea legislativă impunându-li-se să nu aibă nici o opțiune încercându-se condamnarea lor la un fel de moarte civilă„). În 2010, Punctul 8 a fost din nou blocat de Dorneanu, judecător la CCR.

Dorneanu a fost implicat serios în „lovitura de stat din vara anului 2012”. Sub înțeleapta conducere a lui Ponta, Monitorul Oficial a fost trecut în subordinea guvernului, Avocatul Poporului a fost revocat fiind numit Dorneanu, cu încălcarea mai multor prevederi constituționale au fost schimbați președinții camerelor, prin OUG avizul legislativ al CCR a devenit consultativ, urmată de demiterea lui Băse. Tot atunci a fost demisă comisia de aprobare a doctoratelor care invalidase doctoratul lui Ponta, fiind numit Genunche pentru organizarea unei noi comisii.

Dorneanu s-a afirmat și cu ocazia Ordonanței 13. A respins sesizarea Avocatului Poporului și cele ale CSM și Președinției ca nefiind conflict constituțional între puterile statului. Dar a acceptat drept conflict între puteri sesizarea lui Tăriceanu privind anchetarea de Procuratură a membrilor guvernului (legalitatea acțiunilor de adoptare a unei ordonanțe care dezincrimina o infracțiune).

Pus șef la CCR de dracnea, Dorneanu a luat multe decizii importante, depășind cadrul constituțional prin limitarea prerogativelor prezidențiale prevăzute de Constituție, substituindu-se unei constituante, cu scopul de a bloca puterile și deciziile lui Iohannis.

În 2018, CCR are pe masă un pachet de legi ale justiției, inclusiv CSM, contestațiile sunt respinse. Urmează decizia prin care au obligat Președintele Iohannis la demiterea LCK.

Tot în 2018 face o excursie la Sankt Petersburg deși, relația noastră cu Rusia nu mai putea fi făcută la un asemenea nivel, așa cum nu o făceau nici alte state ale UE după ocuparea Crimeii, situația României fiind mai serioasă prin poziția geografică și problemele de teritorii de la 1812 încoace. Primește o avertizare în sensul de a nu se duce chiar de la Dino Mele, un soldat la fel de vajnic al partidului. La conferință au participat reprezentanți ai ”Republicii Osetiei de Sud” și ai ”Republicii Abhazia”. Dar Dorneanu, să nu uităm că a fost un apropiat al lui Ilici.

Prin urmare, este elogiat de Sputnik care nu uită să menționeze și vizita la Moscova a lui Bombonel. După ce în 2018 o declarase pe Veo personalitatea anului, în 2019 îl înscăunează pe Dorneanu în această onorantă poziție. Mai este menționat în context și Centrul pentru Politica Externă și Studii de Securitate din România, în fapt o structură a Facultății de Științe Sociale a Universității din Craiova care propagă pe pagina web proprie propagandă rusească. Cum este permis asta într-o instituție finanțată de stat, rămâne un mister. De fapt Sputnik vorbește despre meritele tuturor celor 9 judecători CCR „care au dus greul acestui an„ (2018).

Dar stai, asta nu e tot, ca la teleshopping. Urmează declararea neconstituționalității OUG privind starea de urgență și anularea amenzilor, apoi intervine similar asupra legii privind starea de alertă, lege inițiată de psd cu concursul chiar al lui Dorneanu.

Am omis intervenția CCR pentru blocarea anulării specialelor, dar se va mai pronunța odată pe impozitarea lor. Cred că doar niște șugubeți au putut da Caragiale la bac. Să vă mai spun că are și Steaua României? Ghici cine i-a dat-o.

Totuși trebuie să menționez și niște personaje care în anii ’90 păreau lipite de democrație și apoi au eșuat lamentabil pentru un ban bun – V. Ciorbea, C. Popescu-Tăriceanu, R. Weber – deveniți stâlpi ai psd și cu vederi moscovite. Pe unul îl cunosc personal și păcat că nu-și manifestă caracterul în mediile politice așa cum o face în relațiile personale.

Între alții, Dorneanu a fost înalt apreciat pentru rolul mizerabil de Ion Iliescu, Adrian Năstase, Rodica Stănoiu, Dan Voiculescu, Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu.

Vă ofer și nițică bibliografie, cu scuzele privind lungimea paginii.

Născut pe lista neagră

Iubitor de ruși, stareț CCR

11 comentarii la „Iubitor de ruși, stareț CCR”

Lasă un comentariu Anulează răspunsul

Partajează asta:

11 comentarii la „Iubitor de ruși, stareț CCR”

Lasă un comentariu Anulează răspunsul