Nepăsare

Pe vremea împușcatului, prin ’70-’80, unul din puținele filme americane care au ajuns pe marile ecrane mioritice a fost unul cu doi inși, doi descreierați care au terorizat un vagon de metrou. Regret că nu-mi mai amintesc titlul. Presupun că autoritățile l-au considerat educativ – decăderea societății capitaliste. Cred că, până la urmă, călătorii s-au mobilizat nițel, dar târziu și insuficient.

Prin anii ’80, soția mea era într-un autobuz unde, un individ înghesuia o școlăriță de vreo 14 ani. Ea se muta mai în față, el după ea. Soția mea îl cunoștea și i-a strigat tare să lase fata în pace, iar el a amenințat-o că o lovește. Până la urmă, a lăsat fata care a mers mai în față, plângând cu fusta plină de spermă. Peste câțiva ani, acel nemernic a violat o fetiță de 7 ani.

Fratele acestuia era securist și a bătut, împreună cu alții, niște elevi de la un liceu de periferie din Bucale. Motivul era presupunerea că ar fi scris ceva împotriva regimului. I-au bătut cu bestialitate în WC. Când i-au lăsat, mătușa mea l-a întrebat de ce au făcut asta. Nemernicul a spus că le-ar fi făcut un bine, că lucrurile s-au desfășurat mai bine „așa„.

Zilele trecute am văzut toți filmarea cu tânăra agresată în autobuz, care aruncată pe scări, a avut curajul să-și înfrunte agresorii. Din nou, opinia publică (îmi place expresia) a fost pasivă. Cum nu s-a mai auzit nimic, cred că dreptatea nu s-a făcut.

Filmările difuzate pe toate canalele (cu avertizarea de scene emoționale) au avut rating, deci oamenii au fost impresionați. Dar asta nu ajunge.

Vedeți, am dat mai multe exemple. Unul este doar o dramatizare, poate doar imaginație. Celelalte sunt reale. Cei doi nemernici – unul pedofil, celălalt securist, erau frați. Semn că aveau un defect în ADN. Sunt sigur că dumneavoastră, fiecare, cunoașteți multe cazuri similare.

Dacă pedofilul era oprit atunci, în autobuz, poate fetița aceea n-ar mai fi fost violată. Dacă securiștii care au bătut sălbatic niște copii ar fi fost băgați cu capul în WC-urile turcești (erau mulți oameni în liceul acela), poate ar fi învățat ceva – măcar frica.

Chiar în ultimul exemplu, tânăra a fost lăsată să se descurce singură. Câte fete sunt atât de tari încât să-și înfrunte agresorii? Oricare dintre noi putem fi, la un moment dat victime, individuale sau colective.

Cred că ați înțeles morala. Atitudinea fiecăruia contează, indiferent de situație, oricât de insignifiant pare cineva. Este importantă, generează forță și încredere. Trebuie să ne pese de orice afectează niște oameni, ne-ar putea afecta și pe noi.

Foto: graiulsalajului.ro.