Dis-patie

Știți că nu stă în Fii-rea mea empatia. Așa că am inventat un antonim fiindcă sunt de părere că, în timp ce obiectul empatiei este ceva oarecum de grup, nu foarte focalizată, antipatia este un sentiment bine direcționat.

Alegerile, deși clamate drept succesuri de mai toți protagoniștii, n-au fost așa. Prezența redusă, victoria sistemului, harta României înroșită, procentul obținut de pro-ruși nu pot fi socotite succesuri. Nici accederea M-me Ivanovici & co la încă o specială de specială nu ne face cinste. Va ataca UE din toate pozițiile, grobian, pe bani UE și va participa la toate recepțiile ambasadei Rusiei. Propun să se interzică folosirea tricolorului pentru ștersul transpirației.

Există o singură victorie, a lui Nicușor. Este totuși importantă din cauza numărului mare de votanți, procentului covârșitor și porcăriilor comise de adversari. Eu i-aș numi pe față, dușmani. Pe scurt, bucureștenii au avut de ales între Nicușor și alți trei. Cei trei fiind din aceeași troacă, chiar dacă unul își spunea interlop, una nu se declara interloapă și unul era copilul BRCE. Însă Nicușor a primit, spre cinstea alegătorilor, mai mult decât toată troaca la un loc. Bucureștenii au arătat că le plac oamenii obișnuiți, aceia surprinși de paparazzi răuvoitori pe un colț de plajă plin de pietre, nu cu fițe prin Dubai. Așadar, troaca i-a înscenat documentul acela (via filo-rusul Gușă). Troaca era aproape de a-l conecta cu Coldea. Însă, deși n-au gândit prea mult în sectoare, bucureștenii n-au pus botul la troacă. De fapt, Nicușor este cel mai puternic politician al momentului pe partea dreaptă, fără a fi membrul unui partid.

M-au amuzat cei doi principali învinși. Piedone, care i-a dat sectorul moștenire lui fii-su, a declarat că el va sta de veghe, nu cumva să nu-și respecte Nicușor promisiunile.

Dar, cu adevărat amuzantă, a fost M-me Fii-rea. Nu știu dacă și dumneavoastră, dar eu îi pot citi pe față cele mai ascunse gânduri, chiar mai mult decât știe ea însăși că gândește🙂. Sunt conștient că știe dosirea lovelelor, dar este transparentă privind gândurile încrâncenate.

Frustrarea uriașă i se vedea în ochi, în pumnii strânși. Cum, ea care a fost plimbată cu caleașca, de două ori, prin orașul Voluntari, să fie respinsă? Tocmai ea mama națiunii, plină de prieteni Godei? Ea care a renunțat la domiciliul conjugal ca să voteze și să fie aleasă (mai ales) la Bucale, ea născută pentru a fi primar? A uitat că a ajuns primar prin votul a mai puțin de 10% din electori. Oare ce fel de persoană își dorește să fie plimbată cu caleașca prin Voluntari? Ați fost vreodată în orașul acela? Vă spun eu, este un dezastru, cred că au dat autorizații de construire chiar și fără șpagă. Ce porcărie.

Cred că le-a purtat ghinion popa de la catedrala Voluntari care, tocmai în ziua votului, n-a uitat să pomenească ctitorii Florentin și Gabriela. Foarte interesant, chiar au dat atâtea lovele ctitorii? Din buzunar?

Iar finalul a fost apoteotic. Bulibașa a uitat s-o sărute, dar și-a amintit la timp, s-a întors și și-a reparat greșeala. Tocmai el care nici măcar nu a votat-o fiindcă n-a catadicsit să-și facă buletin de Bucale, a votat la Buzău, la prima nevastă. Lașul. Nici măcar un vot.

Dar sărutul mi-a amintit pe cel dat Vioricăi. Însă acum s-au mai schimbat timpurile, Gabi va trebui să se mulțumească și fără dans. Va fi o despărțire mai scurtă. Când te gândești că Duomnu’ Pandele visa să ajungă Prim Domn. S-a dus și visul ăsta. Unde mai pui că s-ar putea să scape Bulibașa și de Tractoristul Șef (nu numai susținător al Fii-rii, dar și perdant în mahalaua lui), ultima rămășiță dracnea – doi dintr-o lovitură.

Nerecunoscătorii ăștia de bucureșteni, câte paranghelii le-a făcut. Câtă angoasă și obidă avea în glăsciorul vexat. Mare durere, dom-le. Cred că-și pregătise rochița victoriei și închiriase din nou caleașca aia ca să descindă la Cișmigiu așa cum a ieșit Nuțu din pușcărie.

Și tocilarul autist a umilit-o atât de tare! Nu poate invoca nici scuza Piedone, fiindcă toată troaca n-a adunat suficiente voturi. Vă rog să vă imaginați încrâncenarea, aproape patologică (poate chiar patologică) de a redeveni primarul nostru, câte planuri avea pentru noi.

Și, după toate astea, mă mai bucur și eu, cel lipsit de empatie, misogin sensibil doar la nurii lui Nuți Udrea.

Foto: aktual24.ro.

Lasă un comentariu